Manierele nu m-au lăsat niciodată să trântesc uşi. Nici la propriu, pentru că sunt o persoană care apreciază liniştea, nici la figurat, pentru că mi-a plăcut mereu ca, pe oriunde aş trece, să-mi las o portiţă deschisă şi loc de bună ziua. Însă buna creştere m-a învăţat să ies elegant dintr-o conjunctură în care, chiar şi subtil, mi se transmite că nu mai e nevoie de mine. Aşa am făcut şi în urmă cu câteva luni, atunci când am părăsit un anumit blog colectiv din Braşov.
Am fost sigură din primul moment că am făcut alegerea bună, iar timpul nu a făcut altceva decât să-mi confirme această credinţă. Nu am scris niciodată despre asta aici, însă nu pot permite ca unii şi alţii, învăţaţi doar să se bălăcărească (scuzaţi terminologia, însă cuvântul ,,ceartă" e mult prea soft în cazul de faţă) online, să calce cu bocancii plini de noroi în viaţa şi în opiniile mele. Oricum, am observat că, din vreme în vreme, atunci când le lipsesc subiectele, îşi găsesc/fabrică unele, în persoana mea, sau în braşov2u.ro. Nu mai zic ce fel de vieţuitoare folosesc astfel de tehnici, pentru că aş risca să mă transforme în balaur cu şapte capete, şi, în povestea asta numai balaur nu sunt.
Închei spunându-vă că, orice aţi face în viaţă, în orice domeniu, pro bono sau remunerat, să fugiţi de astfel de personaje cât vă ţin picioarele.
Comentarii