Fetele astea mi-au amintit de colajele cu frunze, de la orele de desen, din clasele primare. P.S. Nu vi se pare că au mai rămas extrem de puţini copii normali? Nu v-aş întreba, dar eu mă îngrozesc de ceea ce îi văd făcând, respectiv aud rostind, fie pe stradă, fie în parcul de sub geamul meu.
... îmi urlă casa-n cap de goală ce e; maman e în spital, Bubu-i in sejur, iar restaurantele jubilează, pentru că am otrăvi întreg Braşovul, dacă eu şi papa ne-am apuca de gătit. Mă consolez în faţa unui castron cu găluşte cu prune. Şi ce dacă m-am îngrăşat două kile?!
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Comentarii