Lordul se soreşte

  Defel, sunt o persoană meticuloasă, care urăşte dezordinea, mizeria, sau praful, pentru simplul motiv pentru că avem o singură viaţă, pe care nu ne permitem să o irosim trăind într-o debandadă permanentă.

  Cu toate astea, am şi eu o dezordine. Una singură, în ceea ce priveşte genţile. Am un munte (la propriu) cu gentuţe, genţi, poşete, plicuri, etc. Cum le schimb de 5 ori pe zi, şi de 35 de ori pe săptămână, nu apuc să le reaşez în munte, şi le las pe jos, prin cameră, pe lângă birou, pe lângă pat, sub un scaun, langă o floare, cam prin orice colţ liber găsesc la momentul respectiv. 

  Acum vreo oră, cum a dat Dumnezeu şi a mai ieşit şi soarele (cu dinţi) pe strada noastră cu vreme proastă, Bubu s-a trezit din somn, s-a dat jos din pat, a urcat pe pervazul ferestrei, s-a încălzit, iar când a observat că razele soarelui au ajuns într-un loc mai propice somnului, adică pe pardoseală, a coborât şi de acolo. Nu s-a gândit mult, că l-am şi văzut trântindu-se cu poftă între nişte genţi pe care le-am lăsat ieri şi azi-dimineaţă pe jos.

Acum doarme, shhh!