Mai să-mi dea lacrimile...

... de emoţie.

Ajung acasă. În cutia poştală găsesc un plic. Imaginaţia-mi zbura către admiratorii mei, din întreaga lume, care n-au mai suportat distanţa, şi-au luat inima în dinţi, şi mi-au scris. Vraja se spulberă de îndată ce-mi arunc ochii pe colţul plicului, pe care scria Expeditor: Traian Băsescu, Preşedintele României. Presupun că ştiţi cam ce face toată lumea cu materialele de campanie- le aruncă la primul coş de gunoi, asta, bineînţeles, dacă vorbim de oameni cu bună creştere elementară.
Eu nu. Am luat plicul, şi am lecturat epistola Băselului la cafeaua de seară. Sunt încă răvăşită- câte lucruri a făcut omu' ăsta pentru naţie, câte zice că mai are de făcut, cât de frumos promite că vom trăi şi noi bine vreodată, câte scuze îşi cere pentru greşelile din care a şi învăţat (zice el!), cât de eufemistic îi înjură pe parlamentari, ce speranţe pentru un mandat viitor îşi face.

Mă mir cum de nu mi-a stat cafeaua în gât, Împieliţatule!!!





Comentarii

Marius Ola a spus…
:))) Cred că oamenii care aruncă asemenea epistole la gunoi ştiu de ce...:)

Postări populare de pe acest blog

Itinerariul unei duminici de octombrie

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Nespuse