dor de cald


Când privesc la ninsoarea necontenită, ce capătă o nuanţă gălbuie în lumina felinarelor acoperite de ţurţuri, mi-e tot mai dor de zilele calde şi de toată bună dispoziţia pe care ţi-o revarsă prin organism.

Nimic nu se compară cu trezitul de dimineaţă, ieşitul în pijamale în curte, aruncatul unei căni de apă proaspătă pe pielea încreţită de somn a feţei, şi cu mirosul de iarbă udată de rouă. Nimic nu se compară cu izul acela de sat de munte, de praf amestecat cu pădure, de levănţică amestecată cu mentă. Mi-e dor de pâinea prăjită direct pe sobă, de cafeaua băută în şezlong, sub viţa-de-vie, de merele căzute prin iarbă, de bobiţele de zmeură din care iese cea mai gustoasă dulceaţă din lume. Îmi lipsesc zilele în care ieşeam pe uliţă fără să ţin seama cu ce mă îmbrac, dacă mă asortez, dacă m-am machiat sau mi-am pus cercei. Acolo ai îndeletniciri mai importante- trebuie să numeri fluturii, să te fereşti de bondari, să observi ciorchinii copţi, să culegi capşunele din strat, să furi raze de soare ca mai apoi să le aşterni pe piele.

Visez... Şi dacă arunc o simplă privire afară... văd că mai am cel puţin vreo lună, două, de aşteptat.
Până când Soarele ne va zâmbi cu gura până la urechi.

Comentarii

S. F. a spus…
Frumos, frumos, frumos. Am citit ultimele tale postări şi trebuie să recunosc că m-am liniştit. Stai liniştită nu că aş fi avut cine ştie ce gânduri, doar că pentru o clipă, mai ales la postarea „dor de cald” am avut aşa o mică călătorie în timp şi spaţiu şi mi-am adus aminte despre acele vremuri în care vacanţele de vară de la ţară erau un vis. Îţi mulţumesc pentru asta. Îţi mai mulţumesc şi pentru comentarii, e bine de ştiu că sunt persoane care văd rodul muncii mele şi asta mă foarte bucură. Numai de bine să auzim şi să sperăm la cât mai puţine „dezastre casnice” :))
Oana a spus…
@ Sorin Focşa: A fost o adevărată surpriză să îţi citesc comentariul, şi ţi-o spun cu toată sinceritatea. Mă bucur că ţi-au făcut plăcere rândurile mele, sper că aceasta să nu fie şi ultima dată când "calci" pe-aici!
Anonim a spus…
Servus Oana...
Suntem privilegiaţi pentru acest dor şi pentru dorul de "la ţară"... Pe măsura ce trece vremea tot mai puţini sunt cei care mai ştiu despre ce e vorba...
cele bune şi
O saptamina cu soare!
Oana a spus…
@ Flavius: Chiar dacă mulţi spun că "ţara" nu mai face parte din peisajul secolului în care trăim, eu zic că de ne-am duce existenţa numai în oraş, ne-am pierde minţile cu totul.
Să ai o zi de luni uşoară şi o săptămână excelentă!

Postări populare de pe acest blog

Itinerariul unei duminici de octombrie

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Nespuse