Simplu, Oana

Somn perfect azi-noapte. La 7.45 am. aud nişte bâzâituri ca de ţânţar, prin dopurile antifonice. Îmi ridic capul ciufulit dintre perne, scot dopurile, unul câte unul... Bâzâitul era de fapt muzică. Scumpul meu vecin asculta mirificul hit de chefuri, nunţi, înmormântari ori botezuri, "Puşca şi cureaua lată"... Noroc cu soarele ăsta frumos de afară, că n-am putut sta îmbufnată mai mult de 10 minute. Să aveţi o vineri frumoasă (şi fără poluări fonice) , dragilor !

E bine că s-au îmbulzit- au făcut rost de baloane, dacă tot e post, au ce mânca săptămâna viitoare...

Stând şi meditând, mi-am amintit de un episod "stradal", trăit într-una din săptămânile trecute. Se făcea că mergeam pe un trotuar de prin Braşov, când încă era multă zăpadă îngheţată pe jos. De-o parte şi de alta a trotuarului, şi-aşa îngust, se găseau mici troiene de zăpadă, iar în mijlocul lor, o cărăruşă care de-abia dacă-ţi cuprindea lăţimea unui picior. Merg eu ce merg, la un moment dat trebuia să virez dreapta. Din sens opus, venea un bătrânel, care se deplasa anevoios, sprijinindu-se într-un baston. Fiindcă era imposibil să trecem unul pe lângă altul, instinctiv, m-am oprit, făcând un pas în lateral, pentru ca bătrânelul să nu fie nevoit să escaladeze troianul de zăpadă pentru a-şi continua calea. Am rămas uimită când i-am simţit privirea imbiindu-mă să trec eu, bietul de el oprindu-se deja, jumătate sus pe un troian. M-a pus, ca de altfel numeroase gesturi ale bătrânilor, pe gânduri. Stimabililor ce vă consideraţi bărbaţi adevăraţi, câţi dintre voi mai ştiu să ...

De două zile nu doar că miroase a vacanţă, ci chiar E vacanţă. După ce sâmbăta a fost o zi superbă, în care am evadat din cizme şi haine groase, am avut timp să beau un ceai şi să iau cina (exact ca în copilărie) la bunicii mei, duminică am tras o spaimă de toată frumuseţea. Toată după-amiaza, şi până înspre seară, a nins. Mărunt, mărunt de tot, cu vântul de rigoare, care îmi izbea particulele îngheţate de pielea obrazului. Ieri am început săptămâna de vacanţă, săptămână în care am hotărât că nu-mi va păsa de nimic, şi că mă voi relaxa până mă voi plictisi. De parcă cineva ar putea să se plictisească de relaxare... Tot ieri am început relaxarea printr-o plimbare prin jurul casei. E curios, mă plimb în tot oraşul, dar rareori se întâmplă să iau pulsul vecinatăţii. O plimbare, plus un shopping, că nu se poate altfel. Azi m-am relaxat la coafor. Podoaba mea capilară tânjea, şi ea, după destindere. Mai ales după sesiune, când e şi ea stresată, la fel ca şi posesoarea. Mâine......

Am descoperit setul-minune în timp ce eram în căutare de cadouri pentru ziua lui Luca:)).

Prim- marinelul ţării mai scoate una pe gură: "(...) cred că la 99% dintre români le plac cântecele ţigăneşti, nunţile ţigăneşti, le plac cântăreţii, Adi Minune şi alţii, le plac manelele". Întreaga divagaţie, aici . Personal, nici că aş putea fi mai mândră de faptul că fac parte din restul de 1%.

Dacă el a fost atât de melancolic în faţa faptului că împlineşte 4 ani (ce n-aş da să mai am vârsta lui!), eu, peste o lună şi jumătate, cum ar trebui să mă comport :))?