Simplu, Oana

Mi-e dor sa vad oameni care au timp sa se bucure de lucruri marunte... Care nu au uitat sa priveasca in sus, catre cer si Soare... Care acorda 5 minute Lunii si stelelor, noaptea... Carora nu le e frica sa zambeasca fara motiv... De oamenii care imi strangeau cu incredere mana, si de a caror mana nu imi era sila... De oamenii ai caror ochi spuneau totul, in timp ce gura le tacea... De ieri incoace, imi tot repet ca vine luna decembrie... Si ca e luna in care trebuie sa fim mai buni, sau macar sa incercam... Luna in care trebuie sa invatam sa iertam, sa daruim, dar si sa primim... Mai sunt cateva ore de toamna... Ultima zi a toamnei 2008 am petrecut-o sugrumata de nervi... Din nou... Am incercat terapia prin shopping- a dat rezultate, cel putin in privinta tremuratului... De cateva zile tremur, si lucrul asta ma sperie... N-as vrea sa ma imbolnavesc pentru niste paria ai societatii, chiar n-as vrea... P.S. Le doresc La Multi Ani tuturor celor care isi sarbatoresc azi, de Sfantul Andrei...

tremur de nervi. imi vine sa plang. sa trantesc tot ce imi pica in mana. sa ii injur. sa le spun ca sunt niste nimicuri umane. niste imbecili care mi-au distrus saptamana inca de luni. azi- e tot distrusa, orice-as fi incercat eu sa fac. continuu sa tremur. imi spun ca punerea in practica a ceea ce-am insiruit mai sus ar fi o injosire pentru mine. eu pot, vreau, si o sa fac. n-a fost nimic din ce-am vrut sa am si sa nu am. o sa le demonstrez, dar nu acum. stiu ca am dreptate, si imi e suficient, chiar daca unii se incapataneaza sa ma faca sa-mi inghit vorbele. nu, nu o sa va bucurati de asa ceva. niciodata. dintotdeauna m-a enervat nesimtirea. mai mult decat orice altceva pe lumea asta. mai mult, poate, decat minciuna. oricum ar sta treburile acum, eu cred in teoria "intoarcerii rotii". veti ajunge odata si-odata acolo. nu sunt vinovata eu de proasta voastra gestiune. e vinovata lipsa voastra de gandire, oricat de minimala ar fi ea. e vinovata nesimtirea voastra. si o sa cont...

Desi e miezul saptamanii, eu ma pot declara in weekend, pana martea viitoare chiar... Inca de luni mi-am propus sa trec fara nervi, peste orice s-ar intampla in aceste 3 zile, doar de dragul celor libere... Inca de mica imi placea sa fiu libera- bine, a nu se intelege ca atunci cand cineva ma intreba ce-mi place la scoala, raspundeam "Vacanta!"... Nu, imi place doar sa lancezesc in casa, imbracata in trening, sau in pijamale, pana la amiaza, sa mananc mult, sa beau ceai fierbinte, sa citesc, sa ma joc cu al meu scump motan, care mai nou doarme in jur de 20 de ore din cele 24 posibile... Sa stiu ca nu trebuie sa ma agit ca trebuie sa plec la cutare sau cutare ora, sa-mi caut o suta de haine si sa nu fiu mereu in intarziere... Ma plangeam mai demult ca ar trebui sa invat de la Vane tehnica asta, ei bine, acum cred ca pot sa incep sa predau:))... In alta ordine de idei, urmeaza niste zile "blank", pentru care nu am absolut niciun plan... Vremea nu e prielnica pentru ni...

Nu, titlul nu e inspirat după numele emisiunii proaspetei domnişoare Rădulescu (cea de umblă cu puberaşul ăla, Oţil parcă i se zice prin târg), ci doar de spiritul de iarnă pură care a pus stăpânire pe mine, şi nu numai, încă de cand m-am trezit şi am scos nasul afară... V-am spus că eu aşa iau temperatura? Da, ies dimineaţa un pic pe fereastră, şi dacă îmbrăcată în pijama suport temperatura, e de bine, dacă nu, e semn că trebuie să mă îmbrac gros... Când e iarna afară, e cel mai drăguţ să-ţi bei dimineaţa cana de cafea... Deşi e caldă şi aburindă, o mai pui şi pe calorifer, doar, doar şi-o mai păstra câteva minute fierbinţeala... Să stai rezemat pe calorifer [pe mine mă însoţeşte şi Bubu, care, ca orice pisica tipică adoră orice loc care depaşeşte temperatura de 100 de grade:))], să răsfoieşti ziarul, sau mai simplu, să asculţi radioul dat în surdină, atât câ t să-l auzi şoptindu-ţi muzica sau ştirile... Să stai de vorbă cu cei din casă, să-ţi povesteşti visele de peste noapte,...

Daca as spune acum ca imi displace venirea asta timpurie a zapezii, in mod sigur risc sa-mi aud cateva de la iubitorii iernii... Asa ca, spun doar ca zapada a pictat tot ce ne inconjoara... De la fereastra vad Tampa, in toata splendoarea ei, dar si Bunlocul si Piatra Mare, care sunt si ele, de cateva zile bune, acoperite de cativa centimetri de omat... Imi aduceam aminte, acum cateva ore, cum era "inceputul zapezii" atunci cand eram mica... In mod sigur incepea sa fulguiasca in intervalul de timp pe care il petreceam la scoala... Si tocmai din cauza asta, atunci cand un coleg de pe randul de la geam tipa "Ninge!", toata clasa incepea sa freamate... De bucurie, de nerabdarea de a ajunge afara, in curte, unde se fabricau cu sarg bulgari mari si uzi, care dureau sub greutatea lor atunci cand te loveau... Nu mi-a placut niciodata sa fiu implicata in bataile cu zapada... Sunt mult prea calma ca sa ripostez asa cum ar fi meritat micii monstri care pandeau la tot pasul, un...

Pentru cine nu stie, scriu si aici, ca sa afle tot poporul: intr-o frumoasa si inghetata zi de 19 noiembrie, in urma cu 19 ani se nastea singura, si unica, cea mai mare Pesica- Tania... La Multi Ani, draga mea, si fie ca ceea ce e mai bun sa vina de acum incolo!

Saptamana trecuta am facut ceva cumparaturi pentru bradutul de Craciun , aranjamente cu ilice, fundite, si printre altele l-am cumparat si pe Rudolph ... Acum e perioada din an in care eu si Pesi obisnuiam sa cantam, terorizand pe toata lumea, melodia lui Gene Autry ... Si acum as canta-o, dar n-am cu cine:))... Cand ma gandesc ca am o luna intreaga, in fata, in care voi putea sa cant numai Rudolph , aaahhh, de-abia astept... Unde mai pui ca am si cumparat unele cadouri pentru seara de Craciun ... Am pomenit vreodata cat de mult imi place sa fac cadouri? Da, e una din activitatile care imi dau cea mai mare satisfactie sufleteasca- fac pe cineva fericit, si ma fac, implicit si pe mine, mai multumita de faptele mele... Anyway, asta e una din melodiile pe care le iubesc si care, ori de cate ori o ascult ma face pur si simplu sa rad si ma indeamna sa cant cu gura pana la urechi, prin casa, pe strada, sau oriunde si oricand... Mai ales ca era melodia noastra la fiecare sfarsit de an- a mea...