6 Iunie 2008

-

Stau... Acum s-a racorit... Si totusi, totul pare incins, tensionat, si parca n-as mai vrea sa se termine... Sa stam asa sub presiune, sa o traim iar si iar, sa ne bucuram din priviri, sa radem cu pofta mereu, ca si cum ar fi ultima data...
Nu m-ar deranja sa o iau de la inceput... Sa mai traiesc inca 4 ani, in acelasi loc, cu aceiasi oameni, cu aceleasi zambete si glume... Nu cred ca as face altceva, ci as incerca sa fac totul mai bine, dar poate cand as ajunge, iar, la sfarsit tot n-ar fi suficient... Pana la urma, e bine mereu sa facem ceea ce credem de cuviinta la momentul acela, atat timp cat nu facem rau nici altora, dar nici noua...
Acum, nici macar nu stiu de ce plangem... Oricum ar fi, nu de tristete... Cred ca e mai degraba bucuria de a ne fi avut, de a fi trait impreuna mult ore din viata, de a ne fi suportat atata timp fara a ajunge sa ne plictisim... Daca nu am stiut mereu sa fim armoniosi, acum sunt mai mult decat oricand convinsa ca, daca nu anul acesta, in ultimele luni, ne-am inteles mai bine decat am fi visat vreodata... Am invatat sa lasam orice malitiozitati si invidii la o parte...
Poate va plictisesc deja, sau va intrebati de ce tot insist pe tema asta... Insa, eu o simt mult prea relevanta pentru a fi ingropata in uitare atat de devreme...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...