luni, 28 septembrie 2015

Ce se înţelege la Braşov prin curăţenia de toamnă

  De vreo două săptămâni încoace, administraţiei publice locale braşovene şi firmelor care se ocupă de salubrizarea cartierelor oraşului li se umple gura spunând ca au demarat curăţenia de toamnă.
  
  Ce anume înţeleg acestea din terminologia ,,curăţenie de toamnă"...e discutabil. La mine în cartier, singura acţiune întreprinsă în scopul pretinsei curăţenii a fost ca firma de salubritate, adică Urban, să posteze graţios, monumental şi dezgustător de puturos, un mega-container, taman lângă ţarcul de tomberoane.
  Ca şi când mizeria din ţarc, zeama care se scurge din tomberoane şi coloraţii aciuaţi zi-lumină în interior nu ar fi fost de ajuns, mega-containerul înfloreşte pe zi ce trece, dar nu cu crengi, buruieni sau alte materii vegetale, care se presupune că ar rezulta în urma curăţeniei de toamnă, ci cu resturile menajere (şi nu numai!) ale celor cărora le e lene să mai ducă sacii până în tomberoanele din ţarc. 
  După o săptămână şi ceva de când au instalat minunatul mega-container, zona de lângă ţarc arată cam aşa:



   Dichisit şi igienic, exact ca într-un oraş care se presupune că în următorii ani ar trebui să îşi îmbunătăţească rata de sortare şi reciclare a deşeurilor. Interesant e că pe niciunul dintre vecinii care au panorama către minunata şi pestilenţiala arătare, care colcăie deja, nu pare deranjat. 

  În cele ce urmează o să telefonez la Urban, ca să îi întreb pentru cât timp mai au de gând să lase focarul de infecţie la capătul blocului.


duminică, 26 iulie 2015

Povestea fânului

  
  De când se încălzeşte vremea, încet, încet, pajiştile pustiite de frigul iernii se umplu de iarbă şi flori multe. Atât de multe încât la sfârşit de iunie totul devine atât de colorat, presărat cu margarete, garofiţe şi alte sute de plante (se apreciază că în România, graţie metodei tradiţionale de cosire a pajiştilor, avem în jur de 200 de specii de plante/metru pătrat, în vreme ce în restul Europei numărul lor e de doar 2 (!!!)/metru pătrat).






  Când toate aceste ierburi înalte şi flori se coc, lumea începe cositul.




  Berzele sunt cele care aşteaptă cu nerăbdare cositul şi întorsul fânului, fiindcă atunci au şansa de a prinde hrană cu uşurinţă :).



...şi pot sta şi la taclale, din varful căpiţelor de fân :).



  Buglele de fân sunt lăsate încă o perioadă pe pajişte, ca să se usuce bine de tot, iar mai apoi sunt transportate acasă...

... prin metoda tradiţională- cal şi car... 




...sau prin metode moderne- răsturnarea căpiţelor şi balotarea fânului :).



  Încă sunt locuri unde nu s-a cosit, iar în lumina apusului arată cam aşa :)

  Ştiu că din ceea ce vedeţi în poze totul pare o poveste frumoasă, cu parfum de fân, însă an de an mă uimeşte lupta (fiindcă strânsul fânului este o luptă- să coseşti sub arşiţa soarelui, să nu te prindă ploaia, să întorci fânul, să încarci carul, etc.) pe care oamenii de la ţară o duc pentru a asigura hrana animalelor din gospodărie. 
  E un proces pentru care ei merită tot respectul şi admiraţia.


marți, 26 mai 2015

Primăvara pe uliţă - partea a III-a


  După toata marea de păpădii, a rămas o mare... de puf...
 

  Merii au înflorit ceva mai târziu decât în Braşov. Cu flori albe...
 

 ...sau roz :)

 O buruiană splendidă, pe care am descoperit-o anul trecut, chiar lângă troiţa din capătul uliţei care urcă spre cimitir.
 





Meri dalbi cât vezi cu ochii...

~ va urma ~

duminică, 17 mai 2015

Primăvara pe uliţă - partea a II-a

Nu mai înţeleg deloc ce soi de primavară e asta, cu mai multă ploaie decât toamna, cu mai mulţi nori şi, în unele zile, cu o atmosferă atât de apăsătoare.


în unele zile, singurii sori au fost florile de păpădie.
 

  Prima zi de plajă, săptămâna trecută :)
 

La plimbare, pe  uliţă.


Mălin (liliac sălbatic) înflorit.
 

Răţuştele, şi ele la plimbare, după o bălăceală bună în vale.


Floare de câmp.
 




  Şi iar se-adună nori de ploaie...

~ va urma ~



joi, 7 mai 2015

Primăvara pe uliţă - partea I

  Deşi e aproape de sfârşit, primăvara asta a semănat, până acum vreo două săptămâni, mai mult a iarnă. Cu zăpadă pe piscurile înalte, cu vânt puternic şi haine multe, în unele zile chiar mai multe decât iarna.
  În cele din urmă, primăvara a început să pară mai mult a vară decât a primăvară, întrucât ,,am sărit" în decurs de o zi de la ghete la tricou cu mânecă scurtă. Dar, ce mai încolo şi-ncoace, iată primăvara, aşa cum se vede la noi în sat:



Piliştea noastră dragă, acum două săptămâni, când copacii de-abia înmugureau.



Corcoduş în floare.



Găina pitică a vecinilor mei, mamă dedicată.



Şi...când ţi-e lumea mai dragă, ploaie. Iar ploaie.



  Şi după ploaie, apusuri colorate.


~ va urma ~

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Paşte Fericit!



 Dragilor, vă doresc din suflet să aveţi parte de un Paşte fericit, pe care să îl petreceţi alături de cei care contează pentru voi. Să fiţi sănătoşi şi iubiţi!


sâmbătă, 14 martie 2015

La ce sunt bune locurile de joacă din Braşov

   Presupun că ştiţi deja cât de ,,drag" îmi este locul de joacă pe care Primăria Braşov a binevoit să îl amplaseze in vecinătatea blocului în care locuiesc şi, iată că, după o iarnă ce părea interminabilă, acesta începe să reînvie.
  În afara de faptul că groapa de nisip a copiilor este de fapt groapa de nisip a câinilor, a faptului că nu se exercită niciun control asupra orelor de funcţionare a parcului şi nici a modului de utilizare a aparatelor de fitness şi a celor de joacă pentru copii, parcul ăsta mirific pare un izvor nesecat de specimene umane. Vă reamintesc plozii scăpaţi de dimineaţă până seara târziu pe maidan, care urlă ore în şir din toţi rărunchii, înjură şi boscorodesc mai ceva ca la uşa cortului, babetele care îşi suflecă pantalonii în miezul verii ca să îşi bronzeze picioarele crăcănate pe bănci, ,,domnii" care îşi plimbă dimineaţa sau noaptea câinii ce se uşurează pe bănci, tobogan şi orice altceva găsesc, oamenii care îşi pun copiii să urineze (sau nu doar să urineze...) în colţul gardului sau chiar în parcare, printre maşini, ,,cucoanele" care îşi duc sacii cu gunoi menajer şi îi înfundă în pubelele din parc sau în jurul lor, în loc să îi ducă la ghenă etc.
  Ca să nu lungesc lista de specimene şi să mă enervez mai tare, vă arăt ce era azi-dimineaţă în parc, când am deschis fereastra:

 


  Pe ăsta îl văzusem şi aseară târziu, acompaniat de încă un amic de pahar (sau de sticlă, mai degrabă), ceea ce înseamnă că şi-au petrecut toată noaptea în parc.
  Mă gândesc cu drag că vine vara, peste-o lună, două, şi-o să fie plin de beţivi şi drogate care o să se înghesuie prin tufe şi o să parlamenteze nopţi întregi. Sub ferestrele noastre.

P.S. A se remarca cum zace gunoiul pe jos, gunoi în care părinţii responsabili îşi lasă copiii să se tăvălească. 

luni, 2 martie 2015

Resturi de iarnă


  Încet, încet, chiar dacă însoţită de un vânt tăios şi un soare mai cu dinţi, primăvara îşi face simţită prezenţa. Ieri am renunţat la băscuţă, am încălţat ghete mai subţiri, şi am purtat ochelari de soare. 
  Însă nu departe de mine, am mai găsit puţină iarnă.






 Un cocoş galant.


  Valea încă îngheţată.




  Şi... uniforma obligatorie- cizmele de cauciuc, neapărat lungi.

PS. O primăvară frumoasă şi caldă îmi doresc. Şi vă doresc :)

marți, 6 ianuarie 2015

Ninge ca-n poveşti. Oare?!

  Acum vreo două săptămâni, când era cât de cât uscat afară, dar şi ceva mai cald, nu era bine. Fiindcă nu era zăpadă şi era prea cald. Apoi a venit gerul. Şi-au pocnit pietrele, fiindcă era prea frig. Acum ninge şi cu toată distracţia şi oricât de mult le-ar plăcea bucureştenilor pe pârtie, ţin să fac unele precizări.

  Zăpada e frumoasă. Dar e bună o zi, maxim două-trei, atunci, de Sărbători, pentru un plus de farmec. Orice surplus de zăpadă nu e altceva decât o continuă bătaie de cap.
  Să încep cu petele de culoare de pe zăpadă. Da, mă refer la urina şi la răhăţeii de câine care tronează mândri pe trotuare, alei de parcuri şi nu numai. Deci, dacă aveaţi de gând să faceţi tumbe în zăpadă sau îngeraşi, think twice.

  Mersul, atât per pedes cât şi motorizat, devine un coşmar. Ca să parcurgi o distanţă, chiar si scurtă, pe jos, trebuie să ai antrenament de fitness la zi, bocăncei cu aderenţă bună, şi neapărat pantaloni de schi. Cei care au contracte de deszăpezire curăţă aleile din parcuri (de parcă s-ar duce mam' mare să se plimbe acum în parc), dar nu şi trotuarele, unde totul ţine de skill şi antrenament ca să nu te trezeşti cu roţile-n sus.
  Ca să mergi cu maşina, trebuie să ai nervi tari, fiindcă observ că anul acesta se poartă deszăpezirea exclusiv pe bulevarde, străzile şi străduţele mai lăturalnice neavând nicio şansă să mai vadă asfaltul mai devreme de aprilie-mai. Nu mai vorbesc de parcări cu tone de zăpadă frământată, de treceri de pietoni cu zăpadă şi fleaşcă până la genunchi.

  Partea amuzantă sunt gospodarii. Ca în fiecare an, am nişte vecini, cam lipsiţi de preocupări, îmi inchipui, care ar sta zi şi noapte cu lopata în parcare şi prin faţa ei. Hârşt, hârşt, dimineaţa, la prânz şi seara. Am zis că le-aş face cadou şi un mop, ca să şteargă şi asfaltul.

  În rest, ninge. În continuare.