Aripi
Era-ntr-o zi de joi, 1 Martie, acum trei ani. Terminase programul mai devreme, plecase spre casă simțindu-i lipsa, obișnuită fiind deja cu stilul lui de a apărea, chiar și la birou, cu câte un zâmbet larg pe chip și în ochi si cu câte-o surpriză pentru ea. Se înserase, când a sunat-o. Era la scara blocului, o aștepta. O căutase și la birou, dar ajunsese după terminarea programului. Stătea timid, cu o sacoșă de cadou în mână, pe care i-o dădu, și încă una, atent dosită, în mâna cealaltă. Ea îi mulțumi stângaci, străduindu-se, oarecum, să pară indiferentă. Ajunsă înapoi în casă, găsi în sacoșă o cutie de bomboane, dar nu de cocos (preferatele ei), si o punguță din catifea, din care scoase un fluture. Da, chiar un fluture mov, din cristal, pe un fir roșu. Mai simplu nici că se putea, dar cât i se păru de frumos! Știa deja că simbolistica fluturelui e una complexă, aparte, prețioasă și gingașă totodată... Purtase fluturele în zilele acelea de primăvară... apoi îl luase cu ea în călătoria