luni, 31 mai 2010

Ziua cu trei ploi de vară

 
Bujori. Cei mai frumoşi bujori.


Cerul s-a încruntat. Apoi a chemat norii, şi ploaia ne-a bătut la uşă. Am pus un picior la unul dintre ulucurile ce transportă apa adunată în scocurile acoperişului- apa era caldă, iar ploaia... de vară. 

  
Cele mai pragmatice flori pe care le poţi avea în grădină. Lupin:).


Un domn bondar gras şi bâzzzâitor.


Am păşit prin sute de margarete, clopoţei mov şi alte minuni de flori de câmp.

Duminica voastră cum a fost?



joi, 27 mai 2010

Vizită la Palat - ep. 1


Descifraţi singuri ce anume scrie la intrarea în acel pavilion:).


Jilţuri regale din perioada Regelui Ferdinand I.


Candelabru. Unul dintre miile pe care le-am văzut.


Steaua României, în diferite grade.


"Fascinaţia" lui Sabin Bălaşa.

 
Porturi naţionale româneşti.


Cam atât pentru episodul de azi. Pozele de mai sus nu reprezintă nici măcar 10% din ceea ce a urmat:D. Asta ca să vă fac îndeajuns de curioşi încât să urmăriţi întreaga poveste a vizitei la Palat.


vineri, 21 mai 2010

Emoţie şi nerăbdare

    Asta simt ori de câte ori ştiu că mă voi întoarce în acel loc. 

Azi, de dimineaţă, după o cafea cu fosta-mi dirigintă şi alte două foste profesoare, i-am călcat din nou treptele. Deodată cu noi, le urca şi un alt fost elev, venit să planifice întâlnirea de 10 ani, elev ce a rostit cele mai însemnate cuvinte ale zilei: "Ce emoţionant e să urci din nou pe scările astea! Aş da toate facultăţile pe anii pe care i-am petrecut în liceu!"
  
  E atât de fericit momentul când oamenii care ţi-au făcut introducerea în viaţă se bucură să te vadă, îţi observă schimbările, te întreabă curioşi "Ce mai faci?", îţi doresc tot binele din lume, iar apoi te îmbrăţişează. Iar în îmbrăţişarea lor simţi apropiere, energie pozitivă, sinceritate şi dor.

  Panoul nostru cu pozele de absolvire tronează în faţa cancelariei, iar poza de grup a clasei noastre stă la loc de cinste, în fosta noastră sală de cursuri.
Lumea de acolo s-a schimbat- pe chipurile profesorilor a mai apărut, ici-colo, câte-un rid, elevii şi-au schimbat atitudinile, vestimentaţia şi comportamentul (din păcate, nu în toate cazurile în bine...), sunt poate mult mai zgomotoşi decât eram noi. Un singur lucru nu s-a schimbat- atmosfera- aceeaşi clădire impozantă, aceeaşi uşă de intrare masivă, pe care de-abia o poţi deschide, acelaşi miros de igrasie, pe care nu l-aş confunda cu niciun altul din lumea asta.

Azi simt nevoia să rostesc un mare MULŢUMESC.


   PS. În poză puteţi admira o parte a unei mici expoziţii de icoane pe sticlă, găzduite de zidurile Colegiului Naţional ,,Unirea".





marți, 18 mai 2010

Puncte

  •  Azi mi-am petrecut ziua, toată ziua, în pat. Mă dor genunchii, în special cel drept, care tot îmi sare (deh, bătrâneţile), ma doare spatele, m-am trezit de cu dimineaţă cu o durere în ceafă, dar, din fericire, a trecut repede. 
  •  Cu tot statul între perne şi cu patura trasă până la ochi, n-am reuşit să dorm decât jumătate de oră. Vecinii mei au splendidul talent de a găuri pereţi şi a bate ţevi intocmai la orele amiezii, când vrea şi omul să se odihnească. Deh, nu toţi îşi petrec timpul stând...
  •  Nu mai suport ploaia. Nu se întrezăreşte nici măcar un centimentru pătrat de cer, de lumină, de speranţă de soare. Cred că ploaia şi umezeala îmi cauzează durerile astea groaznice şi indispoziţia.
  •  Mă bucur că ieri am făcut o faptă bună pentru o persoană pe care o iubesc. Mă bucur că a ieşit lecţia de franceză:D.
  •  Până vineri trebuie să găsesc şi să cumpăr o floare frumoasă. În ghiveci, pentru ca nu sunt o fană a celor tăiate. 
  •   Trebuie să merg la teatru. Am făcut o pauză de vreo lună, şi deja simt că nu mă simt bine. Avem de ales între două piese: "Butoiul cu pulbere" sau "D'ale Carnavalului". Promit şi o mini-cronică PrinBraşov:).
  •  Vreau la Operă, dar mă îndoiesc că mai am timp şi pentru aşa ceva. 
  •  Mâine dimineaţă plec la Bucureşti. Sau La Mitici, cum i-ar spune unii. Iar. De data asta, mă rog să plec de-acolo întreagă, pentru că ştiţi voi- miting-uri, proteste, sindicalişti turaţi...
  •  În următoarele ore vreau să-mi ocup timpul cofetărind nişte cornuleţe. Cu gem de mere:D.

Îmi zic...

  ...că nu poate fi decât extrem de interesant să aflu despre sine-mi că sunt atât de infatuată încât văd oameni cunoscuţi pe stradă, de la distanţă, însă având ochelarii de soare pe nas, mă fac că nu îi observ.
  
  Hai să vă zic nişte mici bârfe, că tot vă plac aşa de mult: n-aveam nici ochelari de soare atunci, că era înnorat afară, şi nu-s deloc genul de snoabă care să-şi poarte shades-urile pe ploaie sau noapte; nu v-am văzut- 'oi avea eu atenţie distributivă, dar, din fericire, n-am un ochi la făină şi unul la slănină, ca să pot vedea şi pe trotuarul opus, atunci când mă deplasez în compania cuiva, căruia trebuie să-i acord şi atenţie, pe stradă; oamenii care scot pe gură cele mai mari inepţii sunt cei cu care, poate, ţi-ai împărţit şi mâncarea.

Acum, spor la bârfă ;)!
PS. Vă trimit şi nişte seminţe?

luni, 17 mai 2010

Specimen uman care merită împuşcat

  Fără îndoială că v-am mai povestit despre preaiubita mea vecină, manelara de la 4. Da, cea cu muzica dată atât de tare încât îţi zdrăngăne creierii. Mă rog, termenul de muzică e generic. La ea, muzică înseamnă zgomot- manele, house care-ţi sparge timpanele, muzichii de nuntă- astea aşa, ca să puteţi încropi un portret imaginar al personajului.

  Acum vreo oră şi jumătate, a început. Să se dea în stambă cu a ei muzică dată la maxim. Aceeaşi "melodie" de o oră şi jumătate. Acelaşi beat obositor de stresant şi apăsător pentru orice ureche, de O ORĂ ŞI JUMĂTATE. Toţi pereţii vibrează, capul începe să mă doară, mi-am făcut o cafea- cana dansează pe birou, intenţionez să mă duc la ea. Problema e că, de mă voi duce, nu-i va fi bine. 

Mai aştept jumătate de oră. Dacă nu se linişteşte, şi presimt că nu se va linişti, dau telefoane unor amici din Poliţie.

Luni plăcută şi vouă!

vineri, 14 mai 2010

Poliţist vs. Înger păzitor

   Încă de-acum câţiva ani, pe DN 1, pe sensul de mers dinspre Bucureşti, într-unul din turnurile de supraveghere a traficului, s-a montat o mumie un poliţist-manechin. Îmbrăcat în uniformă, cu vestă reflectorizantă şi caschetă pe ţeastă, tronează impozant în turn, precum sperietoarea de ciori în lanul de porumb.
  La momentul "inaugurării" pseudoagentului de Poliţie, s-a spus că e menit să impresioneze într-o oarecare măsură şoferii, astfel încât aceştia să mai slăbească pedala de acceleraţie.
  Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu de fiecare dată când o vedeam (nu ştiu acum dacă mai e, mi-am pierdut interesul de a o mai căuta cu privirea:)) ), mumia nu mă făcea decât să râd, şi... nimic altceva.

  Recent, în Fribourg (canton din Elveţia, pentru cei care nu ştiu), autorităţile au angajat un actor profesionist, menit să îi încetinească pe şoferii vitezomani, de la marginea drumului. Cum ar reuşi să facă acest lucru? 

* foto: Daily Mail.
   Ei bine, elveţienii au avut minunata idee de a-l îmbrăca pe impricinat într-un costum alb, la care au ataşat nişte aripi, transformându-l într-un... înger păzitor! 
Reprezentaţii Poliţiei din Fribourg spun că e prea devreme pentru rezultate concrete într-ale încetinirii vitezei de deplasare, însă sunt de părere că prezenţa fizică, deloc banală, a unui înger face ca mesajul să aibă un impact mult mai mare.

Pe voi ce v-ar impresiona? Un poliţist-păpuşă, sau imaginea unui înger, potenţial "companion" în eventualitatea unui accident rutier soldat cu deces?



joi, 13 mai 2010

Ministrul Şeitan a îmbulinat-o!

  Deşi se află deocamdată în proces de autorizare la Primăria Capitalei, o grevă a mămicilor nemulţumite de micşorarea indemnizaţiei de creştere a copiilor va avea loc luni, în faţa Ministerului Muncii. 
  Ce-i atât de inedit la micul protest? Mămicile vor veni dotate cu scutece folosite!

PS. Dacă tot vreţi să protestaţi cu scutece folosite, mergeţi la Cotroceni, pentru că lui Băse îi plac pamperşii.

PS2. Îmi pare rău să vă contrazic, "mămicilor", dar la partea cu scăderea natalităţii în urma diminuării indemnizaţiilor n-aveţi deloc dreptate. În fiecare zi văd o mulţime de gravide, ba mai mult, mi se pare că toată lumea, mai ales de când cu criza, toarnă copii. Principiul familial dedus: "Nevastă, n-avem bani de ieşit în oraş, stăm în pat şi procreem!".

PS3. Când m-am născut eu, maman n-a avut nici concediu post-natal de 2 ani, nici indemnizaţie de la stat, nici lapte praf gratis, nici eu n-am avut alocaţie până pe la vreo 5 ani. Şi, cu toate astea, am ajuns la minunata vârstă de 21 de ani.



luni, 10 mai 2010

Întrebări de viaţă

De ce e nevoie ca unii oameni te facă să regreţi apariţia lor în viaţa ta?
 De ce e nevoie ca tot ei să te facă să vrei să-ţi înghiţi vorbe, sentimente, şi purtări?
De ce ţin cu tot dinadinsul să te facă să cobori de pe piedestalul fineţii, la un nivel de unde ţi-ai dori să le spui tot ce-ţi vine la gură?
Cum de reuşesc unii oameni să-şi dea arama pe faţă atât, dar atât de urât?

PS. Nu, eu n-am păţit nimic. Întreb şi eu, ca omul, după o discuţie cu cineva, astă-seară.

HPV. A preveni e întotdeauna mai uşor decât a trata

 ... şi tocmai din acest considerent, la sfârşitul săptămânii trecute am făcut primul pas din vaccinarea anti-HPV. 

Ca să vorbim pe româneşte, HPV= virusul Papilloma Uman, care poate infecta atât bărbaţi, cât şi femei, riscurile în rândul celor din urmă fiind mai mare, el putând cauza apariţia cancerului de col uterin.
  Încă din urmă cu doi ani, dacă nu mă înşală memoria, Ministerul Sănătăţii a alocat sume frumuşele de bani pentru acest program, destinat în primă instanţă domnişoarelor între 9 şi 15 ani, însă mai nimeni- cu referire la părinţi, nu s-a îngrămădit să-şi dea acordul pentru facerea acestui vaccin. Că o fi fost inconştienţă, impasibilitate tipic românească, ori pură ignoranţă, habar n-am. 
  Unele ipoteze susţineau că vaccinul ar îmbolnăvi mai degrabă decât ar preveni, dar o documentare atentă le răstoarnă cu siguranţă, căci vaccinul nu conţine tulpina originală a virusului, deci nu are nicio încărcătură infecţioasă, neputând să provoace apariţia cancerului de col uterin. 
   
  Intenţia de a mă vaccina a apărut chiar în clipa în care am auzit de programul Ministerului, chiar de-ar fi trebuit să-l cumpăr, însă am tot amânat, iar anul acesta, din lipsa de solicitări, M.S. a lărgit sfera destinaţiei acestui vaccin în rândul tinerelor de până la 24 de ani, fapt ce mi-a facilitat accesul la el.

  Aşadar, dragele mele, dacă vreţi sa faceţi ceva bun pentru voi, pentru corpul şi viaţa voastră, luaţi de vă documentaţi, meditaţi, interpelaţi-vă medicul de familie, care vă va ajuta cu plăcere, şi vaccinaţi-vă! Vaccinul se face în trei doze- prima (de la care o să vă doară mâna, doar un pic, câteva zile, dar vă garantez că nu păţiţi nimic altceva), a doua doză, la distanţă de o lună de cea dintâi, a treia, la distanţă de şase luni de la prima doză.
 

Baftă la înţepat:).

vineri, 7 mai 2010

Băsescu taie salariile şi spânzură pensiile

   Trecând peste faptul că s-a băgat cu bocancii unde nu-i prea fierbe oala cu atribuţii, şi a primit delegaţia FMI la Cotroceni, ca să negocieze ce radem, de la cine şi cum, Băse s-a trezit în mijlocul unei conferinţe de presă speciale. Conferinţă în care a anunţat senin, cu zâmbetul lui tâmp atât de tipic, faptul că salariile bugetarilor vor scădea cu 25 de procente, pensiile vor fi şi ele cu 15% mai mici, alte scăderi aplicându-se şi ajutoarelor de şomaj şi subvenţiilor.
  
  Mai pe limba noastră, un funcţionăraş va rămâne fară un sfert din salariul de, să zicem, 800 RON; pensionara de prin nu-ştiu-ce judeţ, care are pensie de 1 RON va primi de la 1 iunie 85 de bani... şomerii cei mulţi se vor trezi că toţi banii pe care i-au plătit conştiincios la fondul de şomaj în vremurile bune în care erau angajaţi au fost un pic degeaba, iar agricultorii vor veni cu mic, cu mare, cu berbeci, vaci şi zburătoare, în faţa Ministerului Agriculturii, ca să protesteze cu privire la micşorarea unor subvenţii pe care oricum nu le-au văzut. Doar că, de data asta, Băse nu îi va mai putea linişti, aşa cum a făcut în urmă cu câteva luni.

Şi acum, îmi revine onoarea de a vă întreba: am avut sau nu dreptate atunci când am scris asta?

luni, 3 mai 2010

Vergilius avea dreptate...



... când scria că în luna lui Mai fiecare câmp se înveşmântează cu iarbă şi fiecare copac cu frunze; acum pădurile îşi scot la înaintare mugurii, iar anul îşi îmbracă portul de sărbătoare.

  Voi cum aţi început cea mai frumoasă lună a primăverii, dragilor?

PS. Promit că, de îndată ce am mai mult timp, vă voi arăta şi alte poze:)