25 Iunie 2008


Zi de pauza... Intre batalii, cum le-am numit ieri... Dar, la ora asta nu conteaza, am terminat cu subiectele pe ziua de azi, m-am documentat si am aflat ca nici la franceza nu ma va inghiti nimeni, cum nu s-a intamplat nici la romana...
Ma enerveaza romanii nostri... Acum e canicula, nu e bine... Au fost ploi, nu e bine- gheata si inundatii... A fost iarna- e ger de crapa pietrele... Va hotarati, va rog, si ma anuntati si pe mine? Eu una prefer de 1000 de ori vara unei ierni cu -40 de grade si 3 straturi de imbracaminte + fular... Da, imi place sa port maiouri si nu pulovere groase, rochite fluflu si sandale...
Toropeala mare... Si afara dar si-n mintea mea... Zilele trec atat de repede, iar maine cand ma voi indrepta iar spre Saguna, ma voi intreba daca traiesc momentul sau visez... E tarziu... Si asta seara nu mai ploua... E doar o caldura racoroasa, daca pot s-o numesc asa... Doar cate-o boare se mai simte din cand in cand, lasand in urma mirosul de asfalt incins... Da, am preluat de undeva expresia... Cine stie cunoaste...
Am vrut sa scriu despre ceva, am ajuns sa scriu despre nimic concret, ca de obicei... De cateva zile ma pierd in idei, mama imi spune ca sunt agitata si ca o agit si pe ea... Ma trezesc razand isteric, sau cu o lacrima in ochi... Nu stiu... Aseara priveam pe ferestra un petic de asfalt... Si ma gandeam ce mult a trecut, si ce repede, si parca ieri eram... Si erai... Nu, n-o sa incep iar... Am timp mai incolo sa-mi fac iluzii de fericire...
Uitandu-ma in calendar, am constatat cu stupoare ca au trecut 2 saptamani de la banchet... Si ce trecere... Au trecut deja 3 zile din cele ce ni se pareau multe, dar vor deveni in curand si ele doar zile in calendar...
Asa e mereu... Fie ca suntem fericiti, fie ca suntem suparati pe noi sau pe cei din jur, calendarul isi tot intoarce paginile... Ce-i drept, nu prea ne dam seama repeziciunea trecerii clipelor fericite, ci doar cat de incet trec cele petrecute in trista singuratate...
Dar, cum spunea Emil Cioran, singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie