17 Iunie 2008

-

Multe lucruri pe care as vrea sa le scriu, insa nu am dispozitia necesara sa le tratez in mod serios... Asa ca o sa fac ce fac de obicei, adica o sa aberez... Ralu tocmai imi spunea ca se intampla ceva cu mine... As vrea sa cred ca revin la normal, dar... Neeaaah, chiar imi place ce am devenit: mai rea (decat ma considerau altii), plictisita si caustica, daca luam in considerare ca azi am redenumit anumite specimene ale societatii... Nu va spun, pentru ca o persoana e in pericol de a se simti, iar sansele de a mai vorbi vreodata se vor reduce simtitor... Pesi m-a facut depresiva, tocmai cand credeam si eu ca terapia prin ras a dat rezultate... Vanessa ma sperie- nu mai e ea, e study-holic, daca o pot numi asa, iar Pufuuuuu... Puufuuu e cel mai simpatic "fiint" pe care l-am cunoscut in ultima vreme, desi gradul meu de socializare e mai ridicat decat in perioada cand viata mea era roz... Acum e roz cu buline gri, la fel ca super-tricoul meu... Roz, pentru ca anul trecut pe vremea asta respiram linistita, fara noduri si sudoare pe frunte, gri, pentru ca de azi intr-o saptamana vom fi trecut deja de prima proba... Cum intotdeauna exista un "dar", timpul va trece ca si pana acum, si chiar mai repede, iar peste vreo 3 saptamani, voi citi aceste randuri razand (sau nu)...
Despre azi, nimic inafara de studiu aprofundat... Un castron mare de fragi, cirese si pepene galben(ar trebui sa-mi intreb stomacul daca ma mai suporta), inghetata, multa mancare, miere si apa... Da, sunt eu, cea care slabise vreo 5 kilograme... O gramada de hartoage pe care nu le mai suport, atlase, manuale, variante(cu care de-abia astept sa fac un foc de tabara), caiete subliniate cu tone de highlighter, o Oana aruncata pe covor si cu picioarele amortite... Nu e un peisaj strain de voi, cei care invatati in aceasta perioada...
Fac si eu o invitatie in mirificul nostru oras... Cand colo, numai iesire nu s-a numit, ci meditatii la antreprenoriala care ne mananca zilele in ultima vreme, si de care tremuram ca pisica de apa... Vorba Taniei: "Gata, ma duc acasa sa invat!!"...Cat despre lume, tot ce pot sa spun e ca fiintam printre niste indivizi din ce in ce mai captivanti din punct de vedere al comportamentului, limbajului si vestimentatiei... Mai, mai am vrea sa fim si noi ca ei... I-am zis deja Ralucai ca ma transform... Buna idee, ar trebuie sa continuu Dictionarul de Pitzi-expresii pe care l-am initiat... Dar, am nevoie de timp demn de pierdut, exact ceea ce imi lipseste zilele astea... So, you'll have to wait...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...