15 Iunie 2008


Aseara, pe la 23.00, cand am ajuns acasa, mi-am dat seama ca am ratat blog entry-ul de ieri... Nu-i nimic... De ieri incoace, s-au mai intamplat multe lucruri in mintea si sufletul meu...
De vreo jumatate de ora ma chinui sa imi adun gandurile, sa le descarc aici... Macar aici, pentru ca sunt putine persoanele dispuse sa asculte omul atat de complicat si mereu nemultumit ce am devenit... Nu o spun cu mandrie, ba chiar dimpotriva... Mi-e dor de mine, de cum eram acum ceva timp, inainte ca cineva sa-mi fi aruncat cu un bolovan in globul de cristal care ma inconjura... Mi-e dor de starea de nepasare pe care o afisam oricui si in orice situatie, momentele in care ma simteam stapana pe reactiile si sentimentele mele, cand nu lasam sa se vada ca SIMT... Cand nu ma atasam de nimeni si de nimic, inafara de oamenii care imi sunt alaturi si de Bubu, care stiu ca nu ma va dezamagi niciodata...
Si da, am plans din nou azi... Din aceleasi motive care nu-mi dau pace de ceva vreme, pe care nu le cunosc cu adevarat, si care nu ma lasa sa ma detasez de tot ce a fost... si nu mai este... Si, poate va fi prea tarziu ca sa mai fie...
Nici macar shopping-ul, care era una dintre modalitatile mele favorite de "destresare" nu mai da niciun rezultat... Gata cu "No emotional baggage, just replace it with Dior."
Cu cateva luni in urma mi se promisese ca nu voi mai fi dezamagita... Da, intr-adevar, a sunat minunat in acel moment, insa acum totul pare un teatru ieftin, menit sa adauge inca un trofeu pe raftul cu orgolii...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie