vineri, 30 aprilie 2010

S-a zis cu săptămâna asta şi cu... aprilie

    E deja vineri, săptămâna a fost plină, mi-aş dori ca mâine să ajung în locşorul meu preferat ca să prind câteva raze de soare pe pielea-mi, însă nu-mi voi permite decât o scurtă ieşire de complezenţă, căci deh, e 1 Mai, măcar o oră de răgaz merit şi eu.
   Activitate mai slabă aici nici că am avut de când blogul ăsta a prins contur, însă există, şi pentru mulţi dintre voi, desigur, momente în care simţi că degetele nu-ţi cad niciodată pe tastele potrivite, şi, implicit, te temi să nu spui prea mult, prea greşit, sau dimpotrivă, prea corect.
  O să vină vremuri mai bune şi pentru inspiraţia mea, sunt sigură, nu-i asta o problemă care să nu-mi dea pace.

Aprilie se încheie azi. A fost o lună dezamăgitoare la început, prietenoasă la mijloc, şi fierbinte acum la sfârşit. Mă refer, desigur, la vreme. Dar, oricum ar fi, primăvara trebuie iubită.
  Şi, nu uitaţi, de mâine e MAI, cea mai frumoasă din lunile de primăvară. Iubiţi-o!

Weekend frumos, dragilor!


Update: Mi-a zis cineva că marţi temperaturile vor ajunge până la 30 de grade:D.


luni, 26 aprilie 2010

Grădinărim la apartament

  Dat fiind că în grădina proprietate personală nu pot face prea mare lucru, din pricina frigului, dar şi a continuului şantier, m-am apucat de "grădinărit" în apartament. Mi-am zis că, pân' la urmă, dacă maman o face cu succes, eu de ce n-aş putea? Dintre reuşitele primăverii, azi vă prezint...

  ...Fasolea. Nu ştiu dacă v-am spus, şi nu, nu cred că v-am spus, am un pitic pe creier legat de fasole. Eu urăsc fasolea, nu o mănânc, nici boabe, nici păstăi, mi se pare ceva dezgustător, însă ador planta în sine. Iar dacă e şi soi din acela pătat, a căror boabe sunt mov, alb cu pete mov, sau roz cu picăţele mov, boabe care se formează din nişte flori roşii, cu totul splendide, atunci planta e o adevărată dragoste.
  În grădină n-am mai avut fasole de-acum 3 ani, din aceleaşi motive pomenite anterior. Am îngrijit-o şi în gradină de n-am mai putut- o săpam după fiecare ploaie, smulgeam atent orice buruiană, când a mai crescut i-am pus şi araci pe care să se întindă, ce să mai, o splendoare. Pe langă cea de arac, am mai avut un soi, din acela pitic, care nu necesită arac, fiind fasole pentru boabe.
Eh, şi ca să revin la activităţile din anul curent, în urmă cu vreo lună, am luat frumuşel un ghiveci în care am turnat nişte pământ, l-am udat, am pus nişte boabe de fasole... şi am aşteptat. În jur de 7 zile- începusem să mă îngrijorez că nu sunt bune boabele. A crescut într-o săptămână cât altele în 4, iar acum ghiveciul găzduieşte o adevărată tufă de fasole. Partea proastă e că nu e neam de arac, ci pitică. Pitică, pitică, dar simpatică.

...şi varza decorativă. M-am încăpăţânat încă de anul trecut să-mi fac şi eu una, dar am cumpărat seminţele, şi am uitat apoi să le pun în perioada potrivită. Aşa că, săptămâna trecută, le-am căutat, le-am şi găsit, le-am semănat într-un ghivecel, am udat în fiecare dimineaţă, şi... după două zile am găsit miracolul, scăldându-se sub soare. E încă mică, are doar două frunzuliţe, pe care le închide seara şi le deschide dimineaţa, dar are tulpina jumătate mov, jumătate verde, semn că e... varză!

Săptămâna viitoare, revin cu partea floristică a "gradinăritului" de apartament: săptămâna trecută am semănat nemţoaice, zorele şi crăiţe. Poze, tot săptămâna viitoare:).


vineri, 23 aprilie 2010

Pronostic marca FMI, desfiinţat

   Ieri, la o cafea băută în compania lui papa, îi povesteam că cei de la FMI visează anticipează că România va avea cea mai mare creştere economică din rândul statelor UE, în 2011. 
  Oprindu-se din savurarea cafelei, papa zice: Poate or fi vrut să zică 3011!!!

joi, 22 aprilie 2010

Ca să vă distrag atenţia...

 ... de la vremea urâtă de afară, iată ce-am găsit frumos:


Struguraşi. Ştiu, au altă denumire (oficială), dar de când eram mică aşa le-am pus numele.

  
  Narcisă bătută. Nu, nu am molestat-o în niciun fel. Se numeşte aşa pentru că are mult mai multe petale:).


  Uitaţi-vă bine. Până la toamnă, florile astea nespus de frumoase se vor transforma în... mere!


Cine-a spus că doar noi, oamenii, suntem dornici să ieşim în natură?

PS. Dacă am reuşit să vă fac să uitaţi de mohoreala de afară pentru 2 minute, înseamnă că scopul meu a fost atins. Zi uşoară, dragilor! :)


marți, 20 aprilie 2010

Oligofrenie televizată

 Personaje:
  
  Ludovic Orban, aspru critic al lui Berceanu. La o privire mai atentă, vă veţi aminti că şi el a fost ministru al Transporturilor, şi a făcut întocmai ce face şi Berceanu, mai precis NIMIC.
  Monica Tatoiu, fost director general al Oriflame România. A renunţat la post ca să îşi consacre timpul unor dezbateri televizate cu totul jenante, unde îl apără cu toţi dinţii pe domn' preşedinte Băsescu.
  Mugur Ciuvică, personaj inepuizabil, care apare oriunde şi peste tot. În vremurile sale de glorie l-a consiliat pe Emil Constantinescu, iar în prezent investighează oamenii politici...
 
  L.O.: Băsescu consideră că o ţară se conduce întocmai ca un vapor!
  M.T.: Un vapor în derivă, asta e România acum!
  L.O.: Vapor care e condus de Băsescu!
  M.T.: Nu! De Boc!!!
  M.C.: Înseamnă că trăiţi în Tanganica, doamnă!

Fiecare simte situaţia României pe propria-i piele. Fiecare crede ceea ce crede despre România, şi e oarecum sătul de ea. Tocmai de aceea, sunt curioasă, mai are cineva răbdare să se uite la ăştia?


luni, 19 aprilie 2010

Zzzgomot

   Tocmai azi, luni, când vântul bate cu putere şi Soarele se tot ascunde pe după nori, când aş putea atât de bine să mă cuibăresc în pat şi să citesc sau să învăţ ceva, noii mei vecini s-au apucat de dărâmat apartamentul.
  Şi, nu ştiu de ce, dar instinctul meu infailibil îmi spune că situaţia se va perpetua de-a lungul câtorva săptămâni...

  Linişte, dragilor... săptămână liniştită să aveţi!


duminică, 18 aprilie 2010

Post consacrat pesimiştilor


  Decat să staţi îmbufnaţi, puşi pe harţă cu cei din jur, şi să număraţi norii de pe cer, plângându-vă încolo şi încoace de vremea "urâtă", mai bine v-aţi mişca frumuşel afară din case, ca să vă aerisiţi spiritul.
  Şi nu, nu trebuie să vă duceţi la 5000 de kilometri de aici ca să găsiţi primăvara. E suficient să priviţi în jurul vostru, la oraşul nostru.

Duminică frumoasă! 

miercuri, 14 aprilie 2010

Pe ce mai putem cheltui banii de pomană. Azi, semnătura electronică de pe e-România.

    Dacă nu ştiaţi, deşi ziarele urlă de vreo 3 zile, vă anunţ că de anul viitor toţi cetăţenii acestei mirobolante ţări vor avea propria semnătură electronică. Adică şi Băse, şi Patriciu, şi Udrea, şi Becali, dar şi badea Leluţiu şi tanti Viorica din cine ştie ce cătun de nereperat pe hartă.
    
    Toata jucăria asta nouă şi strălucitoare, căci asta zic eu că e, adicătelea portalul e-România, va costa 500 de milioane de euro. Asta în contextul în care în România se moare de foame, spitalele cer pacienţilor medicamente de acasă, profesorii sunt batjocoriţi, bibliotecile evacuate, monumentele istorice demolate, satele neracordate la reţeaua de curent electric au cu Internet wireless, ori drumurile se surpă, autostrăzile sunt invizibile şi Berceanu se scarpină, unde mai pui că "graţie" UE membership-ului nostru va trebui să plătim 750 de milioane de euro pentru salvarea Greciei. 
 Luminatul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu spune că "Înscrierea copilului la şcoală, înmatricularea maşinii, rezervarea biletelor de tren, comanda unui buchet de flori - totul, absolut se va face cu semnătura electronică.". 

  Aşadar, vă rog, lămuriţi-mă şi pe mine, ce tranzacţii fac badea şi tanti mai sus menţionaţi? Retineţi, n-au curent electric, la calculatoare nu se pricep, că-s născuţi la începutul secolului XX, iar cositul şi agricultura nu le-au dat timp să se îndeletnicească cu aşa ceva (şi foarte bine au făcut!), au o casă aşezată pe vârful unui deal, parcurg zeci de kilometri ca să ajungă în cel mai apropiat orăşel, nici căruţă nu au, pentru că pe dealuri e un pic inutilă, florile şi le cresc în grădiniţa de lângă casă, cu trenul nu merg în vacanţă, căci nu-şi pot lăsa animalele singure şi nehrănite, îşi prepară mâncare cu adevărat eco, din lapte proaspăt de vacă, legume din straturile cultivate, carne de la porcul şi viţelul din ogradă. Sunt fericiţi aşa, cu pensia de câţiva lei, şi nu şi-ar schimba traiul nici pentru tot aurul din lume. 

  Domnule Boc, tatăl dumneavoastră, da, dumnealui, cel ce vă sparge ouă în frunte, încheie tranzacţii pe Internet?


Breaking News: Criza a lovit Braşovul!

   Domn' Popescu de la Statistică DGFP Braşov anunţa cu gura până la urechi că "o să ieşim din recesiune, încet dar sigur".
  Însă, domn' primar George (cu accent englezesc, vă rog) Scripcaru îl contrazice. Aflat la inaugurarea unei creşe construite de municipalitate, al nost' primare a refuzat să taie panglica, invocând scuza economiei de criză. A preferat să dezlege şi să strângă grijuliu panglica, returnând-o directoarei creşei, "că mai trebuie şi altădată".

  Întotdeauna m-au amuzat oamenii care-şi dau cu stângul în dreptul. Îl includ în categoria aceasta şi pe Ion Popescu, care, dacă nu mă înşel, acum câteva săptămâni se plângea pe la televiziuni în legătură cu încasările slabe la bugetul de stat, iar acum vede totul în roz, alimentând parcă speranţa deşartă celor a care trăiesc cu impresia că aşa-zisa criză va trece făcând nimic, ori trăind din bani veşnic împrumutaţi.
  Despre Scripdzi, ce să mai spun? Asfaltăm şi reasfaltăm o bucată de drum, sau o stradă din oraş, de nu-ştiu-câte ori pe an, construim un patinoar la preţ special, dar ne zgârcim la o panglică...
 
  Poate are şi el dreptatea lui- din puţin se face mult! :D



luni, 12 aprilie 2010

Şi mai râdeau de madam Geoană...

... şi de lipsa ei de maniere atunci când, în pauza unei confruntări premergătoare alegerilor prezidenţiale, s-a "gândit" să se machieze în public.
  Ia uitaţi aici ruşine. MARE ruşine!!!


Dacă vă întrebaţi cui îi aparţin copitele picioarele din poza de mai sus, ţin să vă anunţ că "mândra" posesoare a acestora nu e nici mai mult, nici mai puţin decât Mrs. Sarah Brown. Da, Gordon Brown are soţie.
Dacă vreţi să aflaţi cum şi de ce s-a descălţat, citiţi aici.

PS. Îmi cer scuze dacă tocmai aţi luat cina.


Start de săptămână ratat

  
  Sunt deja obişnuită cu începerea săptămânii pe la jumătate. Deh, îmi ia mult să-mi revin din atmosfera leneşă de weekend.
  Lunea asta dau vina pe vreme, în primul rând, şi pe săptămâna de vacanţă, sau "concediu", cum i-ar spune unii, în al doilea rând. A fost frumos săptămâna trecută- Paşte, aniversare, shopping-uri, cozonaci, ş.a.

  Dimineaţă, când i-am zâmbit Soarelui mi-am spus că am energie, că pot trece şi de lunea asta, că pot face ceea ce mi-am propus. Nonsense! Nici măcar n-am ajuns cu Bubu la veterinar, aşa de grumpy şi not willing to see the world am fost. 
  Patul a fost şi va rămâne cel mai bun prieten al meu. Doar azi. Din când în când, nu strică şi câte-o zi din asta, chit că ai remuşcări după...

   Şi, dacă tot avem oră de leneveală ascultăm şi o melodie, ca să fie setul întreg.


vineri, 9 aprilie 2010

Trafic de copii, palate ţigăneşti, sau cum am ajuns de râsul UK-ului

Deschid, ca în fiecare dimineaţă, pagina online a Daily Mail. Ce-mi este dat să văd, scris cu litere de-o şchioapă? "Police raid on 'gipsy palaces' of Romania smashes the 'Fagin' traffic gang sending child thieves to Britain". Deschid articolul cu pricina, citesc, citesc, citesc... în josul paginii văd poza unui palat ţigănesc. 

  Descrierea pozei sună cam aşa: "Profits from child trafficking in Romania are being used to build 'gipsy palaces' such as this one".
  Articolul se încheie maiestuos, cu precizarea că "Traffickers begun targeting the UK when Eastern European countries including Romania and Bulgaria joined the EU."

   Now, put yourselves in the shoes of a British. N-aţi ajuns să vizitaţi România, dar citiţi un astfel de articol. Cum aţi privi ţărişoara asta est-europeană, şi ce anume v-ar mai putea determina să-i călcaţi pământul? Ministresa Elena Udrea, cu ale sale programe turistice nemaipomenite? Nici gând, vă zic eu.




miercuri, 7 aprilie 2010

Hronicul şi cântecul ultimelor zile. (Paşte plus ziua mea)

  

   Ştiţi deja- la noi, Paştele se rezumă la "Adevărat am mâncat!", somn, trezit, mâncat, iar culcat, trezit, primit un mesaj cu urări tembele, iar mâncat, ritual repetat timp de 3 zile.
  Oricum, părerea mea e că anul ăsta, în comparaţie cu 2009, lucrurile s-au mai domolit. Totuşi, au mai fost tâmpiţi internaţi de urgenţă, pentru că le rămăsese sarmaua-n gât sau oul pe esofag; au existat consumişti care în cea de-a doua zi de Paşte s-au dus iar la cumpărături, pentru că devoraseră TOTUL într-O ZI. Boierii români au îngurgitat aceleaşi ouă gata vopsite, care au stat, după studiile mele, aproximativ 3-4 săptămâni pe rafturile hypermarket-urilor. 

  La Înviere n-am fost. A fost şi din cauza fricii de a nu mă îmbolnăvi de la frigul de afară (în caz că aţi uitat, în noaptea Învierii totul a îngheţat bocnă), dar şi din sila de a-i vedea în desfăşurare pe meltenii care se adună, an de an, gata beţi sau pregătiţi pentru a fi, în curţile bisericilor, doar de dragul de a se da în spectacol. Şi, oricum, decât să văd oameni care se înghesuie acolo doar pentru a aprinde o simplă lumânare, fără a-şi arde nici măcar un neuron gândindu-se de ce şi pentru ce anume fac acest lucru... mai bine NU. Dacă vreţi o relatare de la Înviere, o puteţi găsi aici.

  Azi am fost până la bancă, şi fetele de-acolo ziceau că ieri, în a treia zi de Paşte, au avut program normal. Fetele alea chiar muncesc. Oare şefilor le-o fi fost teamă că-şi vor pierde siluetele filiforme dacă mai stăteau o zi acasă? La sediul unor colaboratori, am dat peste nişte feţe morocănoase, intoxicate parcă de atâtea măruntaie de miel din drob. Pe străzi, lumea se mişca greoi. Poate că, dacă vremea le permitea, ar fi dat cozonacii şi pasca jos. Sper că până săptămâna viitoare ne vom fi revenit la normal.

     Îmi pare tare rău că sărbătorile care sunt menite să ne dea şansa unor zile mai liniştite se transformă într-o nimicire a stocurilor de alimente ale magazinelor, într-un exod de oameni ajunşi prin spitale, intoxicaţi cu prea multe de-ale gurii.
Iepuraşii sunt seci şi nu mai aduc niciun soi de bucurie copiilor deja ghiftuiţi de orice. Nu mai punem la socoteală gustul ăsta amar de obosit/or pe care îl lasă în urmă, şi nici kilogramele depuse. Mă conving pe an ce trece că naţia asta nu mai cunoaşte moderaţia.
 


  Ieri, 6 aprilie, anul de graţie 2010, am părăsit cei 20 de ani. Fără tam-tam-ul din alţi ani, fără depresie aniversară aşa de apăsătoare ca alte dăţi, cu un tort mare şi gustos, pe care l-am pregătit featuring maman. Mi-am scris şi "La Multi Ani!" pe el, că nu-mi mai scrisesem aşa ceva de când eram mică. Unde mai pui că ieri am primit garoafe. Da, îmi doresc de nu-ştiu-câţi ani să am garoafe în cameră. Sunt flori cu rezonanţă comunistă, căci pe ele le exportau cu sârg serele noastre, care acum sunt praf şi pulbere, şi tocmai din acest motiv nimeni nu le cumpără, ori le pun doar pe coroanele funerare. Ele sunt nişte flori drăguţe, şi au un miros atât de frumos de uiţi repede cât de banale sunt.

  Musafiri am avut doar în preajma prânzului, şi sunt chiar fericită pe marginea faptului că n-am avut casa plină. Ştiţi deja că nu-mi place dezordinea cauzată de apariţia lor. Telefoanele au sunat doar până după-amiază, iar seara câţiva oameni rătăciţi (sau care avuseseră stomacurile prea pline cu ouă) şi-au mai adus aminte ce zi e. 

  M-a bucurat că ziua a fost ploioasă şi deloc agitată. După-amiaza am petrecut-o cu Tania, la un ceai şi o vorbă. Nu m-am simţit prea bine, pentru că noaptea nu m-am putut odihni aproape deloc, iar ieri am fost un fel de aluat omenesc mergător, fără prea multă vlagă în mine.
  Oricum, persoanele care contează şi mă iubesc au fost alături de mine. Şi eu vă mulţumesc, şi vă iubesc pe toţi!


   

luni, 5 aprilie 2010

21. Şi anul ăsta e ziua mea.

  Da, vârsta celor 20 de ani de care mă temeam în urmă cu un an aproape că au trecut. Mai sunt... 16 ore până la cei 21, căci m-am născut la ora 16 şi 20 de minute. 
  Mă credeţi că nu ştiu ce să scriu? 

Azi, în timp ce pregăteam tortul pentru mâine (vi-l arăt eu, dar mâine, că dup-aia stric surpriza musafirilor), m-am gândit, printre picături, la ce a fost, la cum ar fi putut să fie, la... ultimul an de viaţă, în genere.
   M-ar bate Dumnezeu dacă aş spune că a fost rău. Sunt sănătoasă, şi asta e cel mai important. Am cu 4 kilograme mai mult decât aveam în urmă cu un an, dar de săptămâna viitoare mă apuc de sport, am promis, şi revin la normal. Sunt rasfăţată, poate nu întotdeauna, dar nu am ce-i reproşa vieţii, căci niciodată nu mi-a lipsit nimic. Nici n-am deschis bine gura, că am şi avut totul pe tavă. Ok, poate că sunt un pic prea răsfăţată.
  Sunt egoistă. Acest aspect se corectase, dar în ultima vreme, cu oamenii cu care se merită să împart ceva mă întâlnesc mult prea rar. Poate e din cauză că îmbătrânim. Sau... hai să spunem, mai bine, că am crescut.
  Sunt încăpâţânată. Dar oare nu sunt aşa toţi Berbecii din lume? Şi, sincer mie chiar îmi place să fiu încăpăţânată. Foarte încăpăţânată. Mi-am demonstrat, nu o dată, că doar aşa lucrurile pot ieşi aşa cum vreau eu.
   Sunt obosită. În ultimele săptămâni m-am resimţit. Nu ştiu dacă e anul în plus, sau tot stresul acumulat.
   Regret. Că "a doua şansă" nu se dă şi a treia oară. Şi dacă n-aş fi eu, aş plânge până m-aş sătura. Dar, sunt eu, şi e perfect aşa.
   Mă bucur. De soare, de primăvară, de Paşte, de gustul păştii, de plimbări, de flori, de Bubu, de pantofii mei albaştri, de lumea bună, de oamenii care mă iubesc...

    Îmi propun ca în anul 21 din viaţă să fie bine. Îmi promit să iubesc în continuare, să nu mă enervez, să sper mai mult, să muncesc cu spor, să salvez un suflet, şi să visez la fel cum o fac în prezent. Lucruri obişnuite, adică.
  
  PS. Nu simt depresia pre-aniversară. Ciudat...


sâmbătă, 3 aprilie 2010

Precizările de rigoare, pentru un Paşte fericit :)

  
  Cozonaci copţi ieri. Pasca de asemenea.
  Vopsit ouă. Roşii, verzi, albastre, şi câteva mov :D.
   Drob, sarmale, trei soiuri de ciorbă (din care eu nu mănânc), salate, sosuri, garnituri, prăjituri, şi altele (memoria mă lasăăă!). 
  Curăţenie (doar un luciu de suprafaţă, curăţenia de primăvară fiind încheiată la începutul săptămânii), schimbat faţa de masă din bucătărie cu una verde cu mere albe. Merge perfect cu perdeaua genială, tot verde, cu pătrăţele albe şi vernil. Dacă vreţi, găsiţi la Ikea. 
  Agaţat ouă colorate pe crenguţele înmugurite, care aşteaptă cuminţi într-o vază, de câteva zile. 
  Sunat oameni importanţi, e-mail-uit oameni la fel de importanţi, nu trimitem sms-uri că nu e frumos.
  Băut cafea, mâncat o felie de cozonac cu nucă. Superb de delicios (dacă-mi este permisă exprimarea) mai ales că şi eu mi-am adus contribuţia.
  Relaxat cu o baie, îmbrăcat pijamale, înfăşurat în şalul mov croşetat. Aştept de câteva ore momentul, mai ales că pe toată durata zilei mi-a fost rău de n-am mai putut. Să fi fost agitaţia, să fi fost vremea, n-am idee.

   Dragilor, diseară e Învierea. Eu nu promit că ajung, mai ales că n-aş vrea să mă îmbolnăvesc de la aerul rece de noapte. Eu am mers ieri seară, la Prohod. Şi mi-am exersat corzile vocale, da. Dacă voi participaţi, luaţi Lumină şi pentru mine, chiar vă rog. Mi-o transmiteţi prin telepatie.
  Vorba lungă, sărăcia omului. Esenţa a ceea ce voiam să vă spun e că vă doresc Paşte Fericit, să fiţi cu toţii sănătoşi şi voioşi, un Iepuraş aşa cum vi-l doriţi de darnic, şi multă armonie în vieţile voastre.
  
Ah, şi nu uitaţi: încercaţi să fiţi un cadou cât mai frumos pentru cei pe care îi iubiţi!



joi, 1 aprilie 2010

APRILIE !

  Martie, prima lună a mult râvnitei primăveri, a plecat ieri. Dar au rămas în urma ei narcise proaspăt înflorite, iarbă mai verde decât... iarba, arbuşti înmuguriţi, magnolii ale căror boboci de-abia aşteaptă să explodeze, şi căldura. Căldura asta blândă şi sfioasă, de primăvară.


Dintre lunile de primavară, pe care o iubesc pe de-a-ntregul, aprilie e febleţea mea. E luna mea, e luna în care m-am născut, luna în care ploile devin calde, iar vântul scutură moţureii mestecenilor. 
Aprilie n-ar trebui definit, ci trăit, pentru că mie îmi pare una dintre cele mai frumoase luni ale anului, alături de iulie şi septembrie. Dar, dacă aprilie ar trebui sintetizat într-o frază, cred că, de departe cea mai nimerită ar fi cea scrisă de poetul Thomas Tusser- "Sweet April showers do spring May flowers.".

  V-am spus asta ca să nu vă supăraţi din cauza ploii de azi.:)