Percepții
Aseară am schimbat câteva vorbe cu un director de instituție culturală brașoveană. Răspunzând la felicitările mele, mi-a împărtășit cât de important e să aibă un feedback pozitiv la ieșirea oamenilor din sala de spectacol și despre câtă mulțumire îi aduc zâmbetele spectatorilor. M-a impresionat faptul că încă mai există oameni, așa naivi, cum sunt și eu, care speră ca prin munca lor să aducă bine în viața altora. Că mai sunt persoane care înțeleg că lumea e mult prea ocupată, preocupată și stresată de viața cotidiană ca să mai suporte filme tragice, lacrimi și certuri. Le este suficient ce trăiesc zi de zi, no need for more. De asta au fost sălile de cinema pline la filmul Teambuilding. Pentru că, în ciuda faptului ca e o comedie de moravuri, filmul te face să râzi, sincer și cu poftă. Iar noi suntem un popor învățat să nu râdă. Ci să fie înverșunat și încruntat. Astăzi, în schimb, am participat la o liturghie urmată de o slujbă de pomenire. Mi-a prins bine, până la momentul în care