11 Iunie 2008

Acum cateva luni, cand auzeam rostindu-se data de 11 Iunie, mi se parea ca nu voi mai ajunge s-o traiesc, imaginandu-mi-o mult prea indepartata... Am avut timp berechet pentru shopping, pentru cumparat materiale, mers la probe si programari... E ora 13:30... Si peste circa 4 ore, ne vom gasi in ipostaza pentru care ne-am stresat de cateva luni incoace, si pe care nu prea ne-o dorim... Eu una n-as vrea sa treaca niciodata, sa ramanem cu un final deschis...
Azi, nu suntem fericiti doar pentru banchet, ci si pentru seful nostru, care se poate declara "barbat adevarat"...
Nici macar nu stiu daca o pot numi fericire... Relativ sentiment... Nici nu prea stii cand il ai, nici cand il pierzi, nu stii sa-l oferi sau sa il primesti cu bratele deschise... Il putem culege din lucruri simple, sau tanjind dupa ceva maret... Nu-l poti ascunde, dar nu il poti nici mima atunci cand lipseste... Desi pozezi in ipostaze nepasatoare, cu un zambet fals, dar mintindu-te singur ca esti pe deplin multumit, nu poti nicicand sa inseli o persoana care te cunoaste cu adevarat... Privirea spune mai mult decat 1000 de cuvinte...
P.S. Va doresc voua, colegilor mei, sa aveti parte de o seara de neuitat, de care sa va amintiti cu drag si nostalgie in viitor... Sa fiti cei mai eleganti, cei mai frumosi si cei mai expresivi... Cum ar spune Ralu, "the night is young, and so are we!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie