luni, 31 martie 2008

Sa nu renuntam...


Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput...

~ Octavian Paler ~

duminică, 30 martie 2008

joi, 27 martie 2008

Fel de sfârşit de Nichita Stănescu


Adevarata mâna n-o întind.

Nu ating cu ea decât cuvintele.

Altfel copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,

cum se trage în sine însuşi cornul de melc

şi ar deveni un punct.

Nu ating scaunul.

S-ar trage în sine însuşi şi ar deveni un punct.

Nici prietenii nu mi-i ating.

Nici soarele, nici stelele, nici luna.

Nu ating nimic.

Deşi urăsc punctul, Doamne, locuiesc într-un punct.

marți, 25 martie 2008

Butterflies are not insects...


They are self propelled flowers...

A Native American legend says that in order make a wish come true, you should whisper it to a Butterfly. Upon his wings it will be taken to heaven and granted, for they are the messengers of the Great Spirit.

luni, 24 martie 2008

Când aripi…de Alexandru Macedonski


Când aripi al meu suflet avea, credeam în toate

Iluziile roze… — Eram un semizeu,

Zburam spre empireu,

Mai sus de gloate…

Când aripi al meu suflet avea.

Purtam în grai argintul curatelor izvoare,

În cuget, visuri roze… — De viaţă mă-ncântam,

De soare mă-mbătam,
Eram argint şi soare…
Când aripi al meu suflet avea.
Era ca o-nflorire de zile minunate,

De crini şi roze roze… — Zâmbeam copilăros,

Voios şi generos,

Străin de răutate…

Când aripi al meu suflet avea…

duminică, 23 martie 2008

Lecţie inutilă de logică de Octavian Paler


Aşa se întâmplă logic,

plecăm şi sosim undeva.

Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,

poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,

ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,

poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,

nu sosim unde-am vrut

dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva

totul e logic

chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,

totuşi am plecat şi am sosit undeva,

am greşit drumul, dar am sosit undeva,

dar când nu mai sosim nicăieri

totul devine ilogic.

Spre ce ne ducem

dacă nu sosim nicăieri?

vineri, 21 martie 2008

Ce te surprinde cel mai mult la oameni?


Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tanjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait !

joi, 20 martie 2008

Gând 6 de Nichita Stănescu


Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patimile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patimi dar… de dragoste mai ales...

miercuri, 19 martie 2008

Avem Timp de Octavian Paler (Partea II)


Am invatat ca poti continua inca mult timp

Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuieIndiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc

Dar nu stiu s-o arate

Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat

Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta

Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata

Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu

Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.

Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten

Oricum te va rani din cand in candIar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii

Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea

Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii

Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc

Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.

Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc

Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru

Si pot vedea ceva total diferit

Am invatat ca indiferent de consecinte

Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore

De catre oameni care nici nu te cunosc.

Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat

Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.

Am invatat ca scrisul

Ca si vorbitul

Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult

Iti sunt luati prea repede…

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama

Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc

Ca sa pot sa fiu iubit.

luni, 17 martie 2008

Nedreptate de Nichita Stanescu


De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz?

Atât de păcătoşi să fim noi încât să fim nevoiţi

să avem

speranţe, pentru frumuseţe

şi pentru duioşie, ochi

şi pentru alergare, picioare?

Atât de nefericiţi să fim noi

încât să trebuiască să ne iubim?

Atât de nestabili să fim noi

încât să trebuiască să ne prelungim

prin naştere

tristeţea noastră urâtă

şi dragostea noastră înfrigurată?

vineri, 14 martie 2008

Dacă de Elena Liliana Popescu


Dacă s-ar putea vreodată

Să măsori nemăsuratul,

Să cuprinzi nemărginirea,

Să stai, străbătând neantul,

Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată

Neiubind să fii iubirea,

Nesperând să fii speranţa,

Nevorbind să fii vorbirea,

Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată

Să auzi neauzitul,

Să priveşti în nevăzut

Şi să afli neştiutul,

Ar urma iar începutul?

joi, 13 martie 2008

Când ai nevoie de dragoste de Mircea Cărtărescu


când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.
când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?
fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.
înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

miercuri, 12 martie 2008

Nu mă-mpiedica de-a plange… de Iulia Hasdeu


Nu mă-mpiedica de-a plange

Dacă am darul lacrimei

Durerea în plans o poţi înfrange

Şi speri ceva în boaba ei.
Nu ştii că-n plans de-atîtea ori

Poţi să-ntrevezi o rază nouă

Şi că-i la fel cum pentru flori

E-o reîmprospătată rouă?
Nu ştii că plansu-i izbăvire

La orice inimă înfrantă?

E ultima înveselire

Ce-adesea durerea o cantă.
Cînd plîngi speranţa nu te-nfrange

Şi vezi ceva în raza ei

O, lasă-mă, amice–a plange

Dacă am darul lacrimei.

marți, 11 martie 2008

Paradoxul zilelor noastre de Octavian Paler (Partea II)


Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai

multe informatii, sa produca mai multe copii ca

niciodata, dar comunicam din ce în ce mai

putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei

încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;

profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar

mai multe divorturi,

Case mai frumoase, dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,

scutece de unica folosinta,

moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,

corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice

stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.

Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,

dar nimic în interior.

Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta

scrisoare si în carepoti decide

fie sa împartasesti acest punct de vedere,

fie sa stergi aceste randuri.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,

Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.

Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te

veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va

pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de

lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe

care o poti oferi cu inima si nu te

costa nimic.

Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si

persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o

spui din inima.

O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci

când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa

pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea

persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti

timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

luni, 10 martie 2008

Paradoxul zilelor noastre de Octavian Paler (Partea I)


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:

cladiri mai mari, dar suflete mai mici;

autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;

cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,

Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;

avem mai multe functii, dar mai putina minte,

mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;

mai multi experti si totusi mai multe probleme,

mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,

Cheltuim prea nesabuit,

Râdem prea putin,

Conducem prea repede,

Ne enervam prea tare,

Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,

Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor sine rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.

Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.

Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa

ne facem o viata,

Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme

când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta

cu un vecin.

Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.

Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.

Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.

Scriem mai mult, dar învatam mai putin.

Planuim mai multe, dar realizam mai putine.

sâmbătă, 8 martie 2008

Avem Timp de Octavian Paler (Partea I)


Avem timp pentru toate.

Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,

sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,

sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,

avem timp sa citim si sa scriem,

sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,

avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,

avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,

sa invinovatim destinul si amanuntele,

avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,

avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,

avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,

avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,

avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.

Cand sa facem si asta - murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca

Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.

Restul … depinde de ceilalti.

Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie

Altora s-ar putea sa nu le pese.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere

Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi

Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.

Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute

Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.

Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca

Ci cu ceea ce poti tu sa faci

Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor

Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia

Orice lucru are doua feţe

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde

S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

vineri, 7 martie 2008

An excess of childhood is the germ of a poem...


Cine e cel mai frumos? Lucaaa!!;)
Muu, Am-am, Papalino, Picolino, poco-poco (sporco)...
Ciao, zia!
Backward, turn backward...Oh, time in your flight, make me a child again just for tonight...

joi, 6 martie 2008

Imbratisarea de Nichita Stanescu


Cand ne-am zarit, aerul dintre noi
si-a aruncat dintr-o data
imaginea copacilor, indiferenti si goi,
pe care-o lasa sa-l strabata.

Oh, ne-am zvarlit, strigandu-ne pe nume,
unul spre celalalt, si-atat de iute,
ca timpul se turti-ntre piepturile noastre,
si ora, lovita, se sparse-n minute.
As fi vrut sa te pastrez in brate
asa cum tin trupul copilariei, intrecut,
cu mortile-i nerepetate.
Si sa te-mbratisez cu coastele-as fi vrut.

miercuri, 5 martie 2008

Poveste Sentimentala de Nichita Stanescu


Pe urma ne vedeam din ce in ce mai des.

Eu stateam la o margine-a orei,

tu- la cealalta,

ca doua toarte de amfora.

Numai cuvintele zburau intre noi,

inainte si inapoi.

Vartejul lor putea fi aproape zarit,

si deodata,

imi lasam un genunchi,

iar cotul mi-infigeam in pamant,

numai ca sa privesc iarba-nclinata

de caderea vreunui cuvant,

ca pe sub laba unui leu alergand.

Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,

inainte si inapoi,

si cu cat te iubeam mai mult, cu atat

repetau, intr-un vartej aproape vazut,

structura materiei, de la-nceput.

marți, 4 martie 2008

luni, 3 martie 2008

Intrebari de Nichita Stanescu


Traim un prezent pur ?
A trai inseamna timp ?
Timpul este tot ceea ce nu intelegem ?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi ?
Exista timp acolo unde nu este nimic altceva ?
Timpul este fara sa fie ?
Timpul este insusi Dumnezeu ?
Inima mea bate in timp ?
Sunetele, mirosurile,
pipaitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului ?
Timpul este legat de lucruri ?
Timpul este legat de cuvinte ?
Gandurile sunt timp ?
Timpul este insusi Dumnezeu ?
A fi, inseamna timp ?
A avea, inseamna timp ?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mana sau de buzunar,
de perete...
Ne rugam luand cunostinta
de bataia lor inscrisa pe cadrane...

sâmbătă, 1 martie 2008


Sa stergem spatiul dintre noi

Sa-l stergem c-un buret de piatra

Sa doara, dar sa stim ca-n noi

Nu va mai fi vreodata
Si de ne va pune cineva-ntrebari

Sa spunem ca n-am vrut sa fie

Ca ne-a fost dor de-acele lungi plimbari

Care au fost, mai sunt, si cine stie ....
Si de-o fi greu sa nu dam inapoi

Ca-n camp se-ncearca plugul

Si-n bataia repezilor ploi

Sa nu uitam ca-i efemer si jugul.
Cand totusi podul pare rupt

Peste gandiri si timpuri efemere

Sa ne-amintim peretele abrupt

Ce-a fost taiat de apa in tacere.