28 Iunie 2008
Am avut dubii cand am scris data... Parca nu-mi vine a crede ca s-au scurs deja 6 luni din anul asta...
Zi plictisita/ plictisitoare, ploaioasa, care m-a indemnat spre pat si pierderea timpului in loc sa imi arate calea caietelor de geografie... Eh, asta e, ziua e deja pe terminate, si nu degeaba lumea spune ca o pauza e mereu bine venita...
Acum vreo 2 ore, din lipsa de preocupari, am iesit in cautarea linistii pierdute... Exact aia n-am gasit... Dispozitia de seara mi-a fost stricata inca din primul kilometru de plimbare de genul acela de, nu pot sa-l numesc om, sa zicem specimen, care la volanul masinii lu' tac'su te intreaba: "Papushe, te fac o tura pana la mine acasa?" Tot ce imi lipsea, ca lumea sa mi se para si mai infecta... Scarba cred ca ar fi termenul cu care as putea denumi sentimentul cu care m-am intors acasa, da, tot eu cea care plecasem sa-mi adun gandurile, pe aerul curat de dupa ploaie... Se pare ca cer uneori prea multe, dar nu vreau si nu ma pot acomoda si resemna cu o societate mizerabila...
Noroi pe papuci, ca doar deh, avem asfalt mai mult decat european prin oras... Sila de tot, si bezna prin cartierul mirific... DE VIS, cum ar spune Ralu... Apropo de ea, am stabilit azi, fiindca tot ma intrebasem eu ieri, care e prima noastra meserie: pierde-vara... Sau pierde-aiurea, sau passe-temps... Oricum am lua-o tot acolo ajungem... Numai ca noi ne consideram simpatice in pierderea noastra... Contrar altor pierde-vara, noi nu agasam lumea pe strada, nu agatam finantatori la colt de strada, si nici nu asezam trofee in palmares...
Azi, ma declar o persoana invidioasa... Pe toti cei care s-au nascut in alt loc din lumea asta, pe copiii de la gradinita, care n-au nicio grija si sunt deja in vacanta, pe cei care sunt deja studenti, pe oamenii care mai stiu sa zambeasca, desi au ramas mult prea putini... Pe toti cei care pot spune ca nu le pasa de mediul in care traiesc, desi nocivitatea lui se revarsa si asupra lor, pe oamenii care au iesit azi in oras... Intotdeauna am considerat ca invidia are mai multe tinte... Unii invidiaza la ceilalti partea financiara, unii pe cea fizica, mai putini sunt insa, cei care invidiaza o latura spirituala a unei persoane... E adevarat ca unii isi scot proprii ochi doar pentru ca vecina nu-l iubeste pe el, ci pe tipul cu laptele... Ma rog, nu asta e esential... Eu, in momentul de fata nu invidiez altceva decat starea de bine pe care unii o afiseaza sau chiar o traiesc... Pentru ca nu voi fi bine pana cand BACul nu se va termina si nu voi avea certitudinea ca viitorul meu este asigurat, pana cand nu voi putea respira fara noduri in gat, pana cand nu voi mai vedea atata lume rea si care sare la harta mereu... Desi Oana m-a certat azi ca visez prea mult, ca sa nu spun chiar ca ma mint, doar prin vis mai pot sa traiesc starea de bine... Pe care, da, am cunoscut-o si am avut-o timp indelungat in viata mea, si m-ar bate Dumnezeu si acum daca as spune ca-mi lipseste ceva, dar pe care am pierdut-o pe parcursul a doar cateva luni... Nu mai gasesc nici macar fragmente din care s-o pot recompune, nici macar iluzii care sa-mi spuna ca va fi bine...
Poate unii o sa spuna ca m-au vazut razand... Adevarat, dar nu e rasul meu... E rasul unei fiinte pe care nici eu n-o mai recunosc, desi spuneam de altii ca nu ii mai recunosc... Nici macar faptul ca am trecut cu bine prin examenele de pana acum nu mi-a conferit o stare de bine cat de cat, ci o ingrijorare in plus... Mi-e inca frica, si la probele ce urmeaza depindem tot de visele ce le are persoana care alege variantele, cu o noapte inainte... Nu, nu cred in corectitudinea, extragerea sau cum s-o mai fi intituland, a variantelor... Nu mai cred nici macar ca destinul a fost cel care a tras la sorti...
Destinul e doar o responsabilitate de-a noastra... Si trebuie sa-l facem sa se simta ca acasa in preajma noastra, pentru ca si el sa ne trateze cu prajituri la urmatoarea vizita...
Zi plictisita/ plictisitoare, ploaioasa, care m-a indemnat spre pat si pierderea timpului in loc sa imi arate calea caietelor de geografie... Eh, asta e, ziua e deja pe terminate, si nu degeaba lumea spune ca o pauza e mereu bine venita...
Acum vreo 2 ore, din lipsa de preocupari, am iesit in cautarea linistii pierdute... Exact aia n-am gasit... Dispozitia de seara mi-a fost stricata inca din primul kilometru de plimbare de genul acela de, nu pot sa-l numesc om, sa zicem specimen, care la volanul masinii lu' tac'su te intreaba: "Papushe, te fac o tura pana la mine acasa?" Tot ce imi lipsea, ca lumea sa mi se para si mai infecta... Scarba cred ca ar fi termenul cu care as putea denumi sentimentul cu care m-am intors acasa, da, tot eu cea care plecasem sa-mi adun gandurile, pe aerul curat de dupa ploaie... Se pare ca cer uneori prea multe, dar nu vreau si nu ma pot acomoda si resemna cu o societate mizerabila...
Noroi pe papuci, ca doar deh, avem asfalt mai mult decat european prin oras... Sila de tot, si bezna prin cartierul mirific... DE VIS, cum ar spune Ralu... Apropo de ea, am stabilit azi, fiindca tot ma intrebasem eu ieri, care e prima noastra meserie: pierde-vara... Sau pierde-aiurea, sau passe-temps... Oricum am lua-o tot acolo ajungem... Numai ca noi ne consideram simpatice in pierderea noastra... Contrar altor pierde-vara, noi nu agasam lumea pe strada, nu agatam finantatori la colt de strada, si nici nu asezam trofee in palmares...
Azi, ma declar o persoana invidioasa... Pe toti cei care s-au nascut in alt loc din lumea asta, pe copiii de la gradinita, care n-au nicio grija si sunt deja in vacanta, pe cei care sunt deja studenti, pe oamenii care mai stiu sa zambeasca, desi au ramas mult prea putini... Pe toti cei care pot spune ca nu le pasa de mediul in care traiesc, desi nocivitatea lui se revarsa si asupra lor, pe oamenii care au iesit azi in oras... Intotdeauna am considerat ca invidia are mai multe tinte... Unii invidiaza la ceilalti partea financiara, unii pe cea fizica, mai putini sunt insa, cei care invidiaza o latura spirituala a unei persoane... E adevarat ca unii isi scot proprii ochi doar pentru ca vecina nu-l iubeste pe el, ci pe tipul cu laptele... Ma rog, nu asta e esential... Eu, in momentul de fata nu invidiez altceva decat starea de bine pe care unii o afiseaza sau chiar o traiesc... Pentru ca nu voi fi bine pana cand BACul nu se va termina si nu voi avea certitudinea ca viitorul meu este asigurat, pana cand nu voi putea respira fara noduri in gat, pana cand nu voi mai vedea atata lume rea si care sare la harta mereu... Desi Oana m-a certat azi ca visez prea mult, ca sa nu spun chiar ca ma mint, doar prin vis mai pot sa traiesc starea de bine... Pe care, da, am cunoscut-o si am avut-o timp indelungat in viata mea, si m-ar bate Dumnezeu si acum daca as spune ca-mi lipseste ceva, dar pe care am pierdut-o pe parcursul a doar cateva luni... Nu mai gasesc nici macar fragmente din care s-o pot recompune, nici macar iluzii care sa-mi spuna ca va fi bine...
Poate unii o sa spuna ca m-au vazut razand... Adevarat, dar nu e rasul meu... E rasul unei fiinte pe care nici eu n-o mai recunosc, desi spuneam de altii ca nu ii mai recunosc... Nici macar faptul ca am trecut cu bine prin examenele de pana acum nu mi-a conferit o stare de bine cat de cat, ci o ingrijorare in plus... Mi-e inca frica, si la probele ce urmeaza depindem tot de visele ce le are persoana care alege variantele, cu o noapte inainte... Nu, nu cred in corectitudinea, extragerea sau cum s-o mai fi intituland, a variantelor... Nu mai cred nici macar ca destinul a fost cel care a tras la sorti...
Destinul e doar o responsabilitate de-a noastra... Si trebuie sa-l facem sa se simta ca acasa in preajma noastra, pentru ca si el sa ne trateze cu prajituri la urmatoarea vizita...
Comentarii