19 Iunie 2008

-


Am vrut initial sa postez o poezie, insa, parca toate imi descriu starea, si nu ma pot decide in privinta uneia singure...
Ma simt vinovata, ca nu prea am facut nimic azi, azi, cand mai sunt doar vreo 4 zile pana cand totul se va declansa... Ma doare capul, ochii imi sunt rosii de la curent si ii chinui cu picaturi... Pe la mijlocul zilei, am crezut ca mi-am regasit macar un sfert din pacea interioara, insa cu trecerea orelor, imi dau seama ca nelinistea si incertitudinea devin tot mai aprigi... Anul trecut pe vremea asta, nu imi pasa de nimic... Eram deja in vacanta, nestresata de nimeni si nimic, libera sa pierd timpul... Acum s-a dus... Inca o dovada a faptului ca am crescut... Cand? Nici nu-mi dau seama... Si parca nici nu-mi amintesc cum era... De fapt, nici n-as vrea sa mai scormonesc prin timpul trecut, pentru ca mi-ar demonstra doar cat m-am schimbat... Si nu, nu imi place schimbarea, ci doar evolutia... Desi spiritul antreprenorial simte schimbarea si o transforma in oportunitate... Daa... Am invatat, iar...
Imi dau seama ca nu mai e cazul doar sa incercam... Ci sa dam tot ce avem mai bun, chiar daca uneori nu se merita... Intr-o scriere minunata, Paulo Coelho afirma ca lucrurile trebuie fie infruntate, fie abandonate si considerate un capitol inchis al vietii... Stiu, divaghez, insa, sunt sigura ca acum, mai mult ca oricand in viata noastra de 19 ani, e cazul sa infruntam ceea ce ne asteapta, sa incepem sa dam cu adevarat piept cu viata... Care nu va fi nici pe departe ceea ce a fost pana acum... Nu ne-a aratat inca ce poate sa faca cu noi si din noi... Dar noi, stim oare ce trebuie sa facem cu propria viata...?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...