Simplu, Oana

Erată: La sugestia unui cititor fidel :D.

... baba pupă mâna prezidenţiabilului. Presedintele Basescu, jenat ca o batrana i-a sarutat mana! StirileProTV.ro

Ai trecut de un an, doi, trei sau mai mulţi de etapa liceului. Te duci, sau cel puţin te prefaci că te duci la facultate. Nu te-ai mai duce, dar cumva, cumva, trebuie să le închizi gura alor tăi. Părinţii aia răi , de pe urma cărora trăieşti precum căpuşa pe câine. Părinţii care-ţi subvenţionează shopping-urile în mall, ieşirile pe te-miri-unde cu amicii/ele, carburantul pentru bolidul afişat cu mândrie pe arterele oraşului- mai pe scurt, (in)activităţile şi mofturile cu care îţi ocupi timpul ăla mult pe care îl ai, şi cu care nu mai ştii ce să mai faci. De la atâtea şi atâtea lucruri pe care le-ai desfăşurat zi de zi, fără întrerupere (că dup-aia zice duşmanii că stai prost) eşti obosit. Atât de obosit, încât în fiecare zi ora de trezire variază între 12 şi 16. Te trezeşti surmenat, şi încerci să încropeşti planuri pentru ziulica ce tocmai începe- pe unde o arzi aiurea, ce gagici suni şi cu care te bagi în seamă pă mess, doar-doar pică-n plasă, ce tovarăşi iei la o cursă cu m

N-o sa fiu ipocrită afirmând sus şi tare că n-am mai putut de dragul lui. Sau că am toate albumele lui. Şi nici n-o să spun că am plâns când am aflat de moartea lui. Şi nici n-o să-i plâng de milă, pentru că tot ce i s-a întâmplat rău, în special în ceea ce priveşte sănătatea, e din cauza faptului că a acceptat să constituie şoarecele de laborator a diferite experimente medicale. Acum câteva luni am râs la aflarea ştirii cum că i-ar fi căzut buza superioară- şi nu cred că am fost singura, deşi cu toţii veţi spune că îmi arde de glume pe seama unui om mort. Acum câteva seri, când i-am trimis cuiva some 90's songs , am dat de Michael, şi am ascultat cu plăcere câteva dintre melodiile lui. Ironia sorţii. Moartea lui constituie încă o şansă pentru a ne aduce aminte de valori. Îl (re)numim Rege al muzicii pop , aşa cum am uitat să îl mai numim de ani şi ani întregi. Cam tot de-atunci de când cu judecarea lui sub acuzaţia de pedofilie. Am avut, chiar la noi în ţărişoară, ocazia să ve

...la treburi serioase. Adică la ceea ce-mi trece mie prin cap, zi de zi, clipă de clipă. Nu ştiu cum reuşesc, dar de ceva vreme am prins talentul de a mă învineţi la orice atingere mai nu-ştiu-cum . Adică, să-mi pătez pielea cu numeroase echimoze , asta ca să folosim termeni elevaţi. E adevărat, îmi place movul, de orice nuanţă ar fi, ba chiar şi cutia-mi de chibrit (a se citi cameră ) este tot mov. Dar nu-mi place movul pe piele. Şi nici stadiile roş-vineţiu-gălbui prin care trec vânătăile odată cu scurgerea zilelor. Ţin minte că anul trecut, pe vremea banchetului, aveam vânătăi, una lângă alta, pe ambii genunchi, dobândite în urma unei căzături pe nişte bare de fier-beton, în curte. Şi nu din cauza faptului că sunt împiedicată, ci din a lui Maxxi, care se îmbârligase printre picioarele mele. Noroc cu fondul de ten, că am salvat aparenţele. Ei bine, acum, de câteva zile, nu pot purta fustă, pantaloni scurţi şi orice altceva ce lasă picioarele la vedere. Mă rog, aş putea să-mi ia

"Dacă o structură de putere, prin totalitatea actelor sale, nu reuşeste să obţină încrederea populaţiei, şi deci, nu se bucură de atributul legitimităţii, ea nu se poate transformă într-o autoritate recunoscută şi acceptată, chiar dacă formal îşi păstrează caracterul de putere legală. Legalitatea unei guvernări, calitate definită prin faptul că a preluat puterea prin mijloace legale, recunoscute, prin proceduri democratice, precum şi prin faptul că respectă normele constituţionale şi limitele prescrise pentru acţiunea sa de cadrul legislativ în vigoare, poate rămâne una strict formală în absenţa legitimităţii sociale şi politice. De exemplu, incapacitatea unui guvern- care a fost instaurat prin proceduri legale- de a propune şi aplica soluţii acceptate la agenda problematică a societăţii, de a rezolva în mod eficient problemele publice, are drept consecinţă, mai devreme sau mai târziu, erodarea legitimităţii sale, deşi respectivul guvern îşi poate păstra calitatea formală de guver

Pitz Ralu, thank you for the inspiration:)) !

G H I N I O N Dacă îmi doresc ceva, Cu siguranţă că se-ntâmplă invers. T E M P O R A L Acest devreme al tău S-a dovedit a fi prea târziu. L E G E A C O M P E N S A Ţ I E I Cine pierde azi, Va câştiga mâine. E M O Ţ I E Îmi stă inima în loc Batând atât de tare. P E R S P I C A C E Să auzi ceea ce Alţii nu aud. Î N C O T R O Mergem, Ori nu mai stăm? E T E R N I T A T E Clipa durează Un veac. O V I A Ţ Ă Te naşti Pentru a muri. I D E A L Fiecare tinde spre Ceea ce nu are. A R O G A N Ţ I I Pe cât de umflaţi de ei înşişi Pe-atât sunt de goi. M O D E S T Ca învingător N-are nimic dintr-un învingător. Z O R I D E Z I Bezna se stinge ca Sclipirea unui felinar. D E S T I N La voia întâmplării Neîntâmplătoare. (din Distihuri Paradoxiste de Florentin Smarandache )

Plănuit ieşire în aer liber (şi curat!) de ieri. Pus în aplicare cu începere azi, de la ora 9:00 am. Companie: bunica adoptivă, Luca ( il piccolo italiano vero ) şi Mihaela- proaspăt reîntorşi în ţară + Bubu. O maşină plină-ochi, deci. Sosire- ora 9:40 am. Bunicul ne aştepta la Dobârlău, cu chaisse-longue-uri întinse şi cafea proaspătă. With our bathing suits on . Bălăceală continuă, protecţie împotriva soarelui (pen' că deja am schimbat un strat de piele), explicaţii şi viziuni asupra lumii venite din partea lui Luca. Încă vreo câteva săptămâni petrecute în compania lui, şi în curând o să o luăm pe italiană. Şi nu el pe română, aşa cum ar fi normal. Îngheţată. Cea mai bună îngheţată. Savurată de la nivelul firului de iarbă. Grătar. De peşte- un crap mare, să ne-ajungă. Saramură sau cum s-o fi chemând, în termeni gastronomici, chestia aia ce conţine apă fierbinte, oţet, sare, cimbru şi alte mirodenii. Papa mult şi bun . Desert- căpşune proaspăt culese din straturile

...que je posterais cette chanson. C'est pour toi, ma chérie Tania. Et pour toi, S , parce que tu m'as donné la possibilité de marmotter mon Français. [alors, tu peux rire encore une fois!]. PS. Ne pas hésiter de m'attirer l'attention sur mes regrettables erreurs :D.

The ideal taste of summer! PS. Nu m-am apucat de treburi demne de o gospodină. Dar nici de discutat politică pe blog :D.

Sâmbătă seara. Plictis total. Mă aşez în faţa teve -ului, şi butonez între cele câteva posturi agreate. Pe Realitatea , după ştirile de la ora 21, s-au dezbătut, în cadrul unei Ediţii Speciale, diversele aberaţiile care apar în mirificul peisaj carpato-danubiano-pontic. Pe lângă cascadori cu Hummer-uri în Dâmboviţa, SUV-uri împotmolite în nisip, miniştri de o auto-proclamată frumuseţe rară , bătrâni cu pensii mizere, şi politicieni cu averi în continuă creştere, răsare acest minunat personaj. Specimen, să îl denumim mai degrabă- Nati Meir. Nu ştiu cât ştiu alţii despre el, mie mi-e clar de acum ceva ani buni că e insuportabil, mai ales din cauza românei stâlcite pe care o mormăie. Ce aflăm din video-ul următor: 1. Monica(ca) Columbeanu e dorită de o " gramadă de oameni ". Pe ce post, asta e discutabil. 2. Tineretul român sprijină candidatura unui papiţoi prost-vorbitor al limbii oficiale a ţării al cărei preşedinte vrea să devină, de dragul unei periuţe de dinţi. N-ar da Dum

E drept- se întamplă să mai vărs un ibric de cafea, să calc lumea pe picioare în mod repetat, să scap pe jos câte-un coş cu scoici şi alte suveniruri marine, pe care mai apoi trebuie să le strâng de prin toate colţurile şi dedesubturile camerei. Să mă bâlbâi şi să tremur nu prea se întâmplă. Neah, că sunt Berbe(a)c(ă) şi am inima bună şi încăpăţânată cât pentru 20. Cum spuneam, şi geniile au mici scăpări. Dar nu eu constitui motivul acestui post. Ci dragii de asiguratori . Motto-ul lor ar trebui să fie " vrei nu vrei, tot la noi ajungi ", căci inevitabil, îţi expiră ba asigurarea la o maşină, ba la alta, ba casco-ul, ba asigurarea locuinţei. Mdea, până aici toate roz şi frumoase... pentru dumnealor, desigur. Să tot fie câteva zile bunicele de când umblam cu RCA-ul expirat. Că doar na, la cât de emportantă sunt, n-am timp. Plus că am impresia că expirase joia trecută, iar vineri am avut treabă, sâmbătă am fost la prăjit, duminică schlaffen, luni am fost şefă cu şantierul

Săptămâna trecută, când am auzit că unii au început să înveţe deja, pentru s(tr)esiunea ce bate la uşă, am zis şi eu repede că m-apuc să fac, să dreg, să învăţ, să mă documentez, să, să, să... Zilele au trecut, săptămâna s-a-ncheiat demult, însă Oana stă. Toată lumea stă cu burta pe carte, Oana stă cu burta la soare . Cam asta e noua deviză. Dar a avut dreptate S. când a zis că cel mai uşor e să te obişnuieşti cu lenea. Şi tocmai de asta am nevoie de o motivare. Ca măcar să mă apuc de citit ceva, orice, la orice materie. Poate dacă aş primi un vagon cu telemea, unt şi roşii, m-aş îndupleca să răsfoiesc nişte cursuri. Poate dacă aş primi un bol maaaare cu spumă de fragi... Poate dacă aş avea un rezervor, asemănător în volum celor de benzinărie, plin cu suc de soc...( a se reţine faptul că nu cer băuturi costisitoare, ci doar un simplu suc de soc!) Poate dacă cineva ar înfige stâlpii ăia odată, undeva în curte, ca să stau şi eu ca tot omul în hamac. Poate chiar aş reuşi să în

Ştiţi si voi, cei ce mai aruncaţi câte-o privire pe-aici, aşa, din când în când, că am promis cu câteva săptămâni în urmă să încerc să las la o parte măcar o parte din stresul ce-mi dă târcoale, şi să-mi duc zilele cu ceva mai multă linişte. Nu ştiu cum se face, dar am reuşit. Au fost şi câteva persoane în juru-mi, care nu m-au lăsat să cad iar în starea aia nenorocită. Şi nu mă plâng că nu-mi place, ba dimpotrivă, sper să mă ţină în continuare. Măcar cât să n-ajung la nebuni. Că-s tânără deocamdată. Am fost cam leneşă la scris lately . Am preferat o poză, mai mult poze, o melodie, sau orice altceva. Dar compensez lipsa scrisului cu abundenţa verbală, de care sufăr încă din copilărie, şi sper să mă ţină până la adânci bătrâneţi. După cum începusem, săptămâna asta am cam tras chiulul de la orice a însemnat activitate utilă, atât mie cât şi societăţii. Şcoală- neah, că deja e vacanţă; somn- nu ştiu ce-i cu mine, dar mi-am făcut un obicei din dormitul până pe la 9. Azi am bătut record

... de frăguţe. Made in Dobârlău. Am cea mai bună bunică adoptivă din lume.

Ploaie torenţială, de care nu mi-e dor deloc. Deşi se vehiculează cam peste tot că de mâine revine. Furtună pe Lună- asta o puteţi vedea doar dacă priviţi cerul. Aşa era şi aseară, aşa e şi acum. Nu mă pot hotărî de-i frig sau cald. Mă cuibăresc în fotoliu, într-un pled croşetat. Botoşeii din picioare-mi mai lipsesc. Mâine la prânz am examen. La engleză. Mi-e atât de dor de engleza mea. Engleza adevărată. Mizerii sunt destule. Spun că am examen mâine. Dar am aflat doar acum vreo oră ce zi e azi. Le-am pierdut şirul. De câteva zile am impresia că săptămâna e formată doar din vineri, sâmbătă, şi duminică. Nu mă învinovăţesc pe deplin. N-am mai ieşit din casă de trei zile. N-am poftă. Şi nici chef să-mi aleg haine, să cobor şi să urc scări. Cu atât mai puţin să văd oameni. Voiam să-i mulţumesc cuiva. Cine se simte- bine; cine nu, iar bine. În nasul meu se amestecă două parfumuri. Trei cu cel pe care-l port. Şi nu-l pot alege.