Revenire
Era o vreme când aproape nu lăsam o săptămână să treacă fără să scriu ceva. Era o vreme când cuvintele îmi curgeau mai degrabă în scris, când aveam mai mult timp pe care să îl concentrez pe exprimarea scrisă. Sunt aproape doi ani de când nu am scris nimic. Nimic aici, fiindcă în rest am mai trecut cu pixul sau cu tastele printre cuvinte frumos aranjate. Faptul că săptămâna trecuta a trebuit să predau un articol, şi am găsit extrem de complicat să rezum tot ce voiam să exprim, dându-mi astfel seama că lipsa scrisului se poate transforma, mai tîrziu, într-o dizabilitate de exprimare. Pe care, desigur, îmi doresc să o previn, şi nu să o tratez. Am luat, aşadar, hotărârea ca măcar o dată pe saptamană să scriu aici lucrurile care îmi plac, care mă fac să râd, să povestesc despre oamenii haioşi care mă înconjoară şi îmi fac zilele complicate mai uşor de îndurat, să postez şi aici poze frumoase, o melodie care mă unge pe suflet, sau, dimpotrivă, să vă povestesc despre aspectele vieţi