Am simţit nevoia să tac pentru o vreme. Se adunaseră prea multe lucruri despre care îmi doream să scriu şi nu găseam timpul sau inspiraţia, aşa că am preferat să le ascund undeva, cât timp va fi necesar să uit de ele.
Şi aşa, a venit primăvara. Pe care am aşteptat-o ca pe o mană cerească. Frigul începuse să îmi facă rău, să îmi afecteze dispoziţia. Dar să nu mai vorbim despre lucruri rele, ci să ne bucurăm de ea, primăvara:)
Sâmbăta trecută, pe aleea principală a parcului Titulescu, o cucoană de o vârstă destul de înaintată, îşi întreba interlocutorul ce-or fi acei copaci care au înflorit în parc. M-am crucit în gând, şi mi-am spus că făcut umbră degeaba Pământului dacă până la vârsta respectivă nu a ştiut să se bucure de o magnolie.
