21 Iunie 2008

-
Nu va mai spun cat e... Stiti cu totii, si nu am chef sa-mi aud cateva...
Nu ne mai arde de nimic inafara de stat lenesi cu capul printre caiete, desi mie mi-e cam greu sa nu ies din casa, sau sa vad doar cuvinte curgandu-mi prin fata ochilor... Din respect pentru creierul meu, am facut o plimbare scurta, dar nestresata de intrebari si supozitii...
Cel mai mult ma enerveaza si ma agita mama... Eu sunt impacienta si total pe dos de ceea ce eram, iar ea... Ea e calma, se abtine de la a pomeni ceva de bac, imi spune ca orice as face, bine sau rau, sunt her baby... Da, incurajator, dar totusi... N-as putea niciodata sa arat atata putere de disimulare... Indiferent de ceea ce mi-ar spune, stiu ca si ea simte tot ce simt si eu, ca ii transmit orice stare, ca suntem legate de o telepatie incontestabila...
Nici sa plang nu mai pot... Parca totul s-a blocat in mine, fara nicio posibilitate de eliberare...
Ieri am fost mai inspirata, si am scris despre vise... Ei bine, dupa ce m-am plans ca nu am mai visat frumos de ceva vreme, m-am visat Coco Chanel... Pentru 2-3 secunde, atat cat dureaza un vis, cu tot cu Hotel Ritz Paris, cu genti 2.55 si sertare cu pantofi...
Nu mai pot... Nu mai vreau sa mai scriu... Sunt mult prea obosita, iar voi mult prea plictisiti ca sa mai cititi inca alte si alte randuri...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...