Propuneri de studenţie
Citeam porcăria asta. Şi mă minunam ce le poate trăsni capul unora.
Ca să demonstrez că nici eu nu-s mai prejos vin cu vreo două sugestii pentru domn' edil: să ne ofere reduceri la cumpărături (dacă se poate, şi la magazinele de pe Mariahilfer Strasse:D), plus reduceri la biletele de avion către marile capitale ale lumii (nu mă refer la vrăjeli gen Roma, Viena, Paris, ci la Washington DC, Tokyo, şi altele, mai colorate şi mai interesante;) ).
Râdem, glumim, dar treaba e serioasă. Nu o dată m-am uitat în jurul meu, la facultate, şi de ce nu, la tinerii de pe stradă, şi m-am îngrozit. Nu par deloc genul care să fi auzit de muzee, şi cu atât mai puţin să fi deschis şi alte cărţi decât cele de lectură obligatorie (caz fericit de le-ar fi deschis măcar pe acelea!).
Mersul la muzee şi mersul în club sunt două activităţi diametral opuse, dar absolut normale. Au fost inventate pentru dezmorţirea spiritului, şi pot fi făcute de aceeaşi persoană- vă zic eu, care mă pricep la multitasking:D. Cum percep eu chestia: cei care merg la muzeu, posibil să meargă şi în club; cei care merg în club, nu vor merge jamais la muzeu. Prea cool pentru uitat la exponate atârnate de pereţi, sau aranjate frumos sub sticla vitrinelor.
Nu ştiu de ce, n-aş fi vrut, dar mă simt obligată de ideile lui Scripdzi, să fac publică opinia mea despre studenţie. A ţi-o permite, sau nu, e exact aceeaşi chestie ca şi centrala termică proprie în locul CET-ului, ori ca o maşină în locul unei triciclete. Simplu- îţi permit creierul şi banii să fii student, go on, we're with you. Nu-ţi permiţi, go on again. Se găsesc înmiit mai multe job-uri pentru persoanele cu studii medii, decât se găsesc pentru noi, ăştia cu şcoli înalte. Iar dacă nu ţi-ai permis să faci nici liceul, go on- va fi mereu nevoie de săpători de şanţuri, vânzatoare la buticuri, şi măturători stradali.
Nu înţeleg care-i chestia cu reducerile. Despre transportul în comun nici nu discut, şi nu din cauza faptului că nu suport şi nu folosesc aşa ceva, ci pentru că oamenii care vor într-adevar să înveţe, vor merge şi în coate la şcoală. Va fi o creştere a îmbulzelii din autobuze, ce va echivala cu cea creată în momentul când s-a decis ca pensionarii să beneficieze de gratuitate. Nimănui nu îi va conveni aglomeraţia, lipsa locurilor, mirosul de transpiraţie, unde mai pui că biletele se vor scumpi, căci autobuzele, din cate ştiu eu, nu merg cu motorină gratuită, şi de undeva, cumva, trebuie compensate facilităţile oferite vârstnicilor şi studenţilor.
Îmi povestea un amic, american de mare vază, că în State, fiecare elev, student, băbuţă, respectiv moşneag, are o cartelă de transport. La urcarea în autobuz o trece printr-un aparat, şi astfel, nu îi este permis să o folosească decât de 2 ori pe zi. Ori, la noi, nici nu vreau să mă gândesc câte ture şi răsture fac pensionarii cu tot soiul de autobuze, care îi plimbă pe te-miri-unde.
Despre cluburi, ce să zic, nu mă pot dezmetici din uimire- frumoasă iniţiativă. Nu era îndeajuns câţi idioţi inundă localurile braşovene, acum Gigel şi Leana mai lipsesc din club. De-asta propun şi reducerile la beutură, că doar n-or sta bieţii oameni pe uscat tătă noaptea, dar şi gratuitate la mijloace de contracepţie. Căci Gigel e Gigel, şi Leana e Leana. De asemenea, după clabing, municipalitatea se poate ocupa şi de alocarea unui număr de camere de hotel pentru Gigei şi Lene doritoare, ca să nu ocupe buzunarele degeaba, cu mijoacele de mai sus.
Despre meciuri, tot ce-ar mai lipsi ar fi gratuitate la baxurile cu bere, şi... seminţe. De dovleac, sau de floarea-soarelui, după cum preferă fiecare Gigel.
Ce mi-aş dori eu, ca student, să se facă pentru mine? Să se facă curat în sălile de cursuri, să se aerisească (dacă n-aţi ştiut vă zic eu- aerul cald şi închis duce la îmbătrânirea tenului), să avem profesori de treabă, care să ştie materia nu doar din foi, şi care să îşi ţină cu adevărat cursurile, să am colegi deştepţi, să, să, să... Astea sunt primele lucruri care mi-au venit în minte, dar sunt multe, multe, pe care le descopăr aproape de fiecare dată (la cât merg la şcoală, mă mir cum de nu-mi este ruşine!:)) ). Nu vreau lucruri mari, irealizabile, ci lucruri ce, în mod normal, ar trebui să fie obişnuinţă, şi o minimă dovadă de respect faţă de studenţi.
În loc de concluzie: Dacă aş fi primăriţă, şi aş pune în aplicare toate propunerile luminate de mai sus, plus altele, pe care nu le-am scris, oraşul meu ar fi populat în exclusivitate de studenţi. Şi studente.
*Întrebare: Dacă ai fi student/ă, ce facilităţi ţi-ai dori?
Ca să demonstrez că nici eu nu-s mai prejos vin cu vreo două sugestii pentru domn' edil: să ne ofere reduceri la cumpărături (dacă se poate, şi la magazinele de pe Mariahilfer Strasse:D), plus reduceri la biletele de avion către marile capitale ale lumii (nu mă refer la vrăjeli gen Roma, Viena, Paris, ci la Washington DC, Tokyo, şi altele, mai colorate şi mai interesante;) ).
Râdem, glumim, dar treaba e serioasă. Nu o dată m-am uitat în jurul meu, la facultate, şi de ce nu, la tinerii de pe stradă, şi m-am îngrozit. Nu par deloc genul care să fi auzit de muzee, şi cu atât mai puţin să fi deschis şi alte cărţi decât cele de lectură obligatorie (caz fericit de le-ar fi deschis măcar pe acelea!).
Mersul la muzee şi mersul în club sunt două activităţi diametral opuse, dar absolut normale. Au fost inventate pentru dezmorţirea spiritului, şi pot fi făcute de aceeaşi persoană- vă zic eu, care mă pricep la multitasking:D. Cum percep eu chestia: cei care merg la muzeu, posibil să meargă şi în club; cei care merg în club, nu vor merge jamais la muzeu. Prea cool pentru uitat la exponate atârnate de pereţi, sau aranjate frumos sub sticla vitrinelor.
Nu ştiu de ce, n-aş fi vrut, dar mă simt obligată de ideile lui Scripdzi, să fac publică opinia mea despre studenţie. A ţi-o permite, sau nu, e exact aceeaşi chestie ca şi centrala termică proprie în locul CET-ului, ori ca o maşină în locul unei triciclete. Simplu- îţi permit creierul şi banii să fii student, go on, we're with you. Nu-ţi permiţi, go on again. Se găsesc înmiit mai multe job-uri pentru persoanele cu studii medii, decât se găsesc pentru noi, ăştia cu şcoli înalte. Iar dacă nu ţi-ai permis să faci nici liceul, go on- va fi mereu nevoie de săpători de şanţuri, vânzatoare la buticuri, şi măturători stradali.
Nu înţeleg care-i chestia cu reducerile. Despre transportul în comun nici nu discut, şi nu din cauza faptului că nu suport şi nu folosesc aşa ceva, ci pentru că oamenii care vor într-adevar să înveţe, vor merge şi în coate la şcoală. Va fi o creştere a îmbulzelii din autobuze, ce va echivala cu cea creată în momentul când s-a decis ca pensionarii să beneficieze de gratuitate. Nimănui nu îi va conveni aglomeraţia, lipsa locurilor, mirosul de transpiraţie, unde mai pui că biletele se vor scumpi, căci autobuzele, din cate ştiu eu, nu merg cu motorină gratuită, şi de undeva, cumva, trebuie compensate facilităţile oferite vârstnicilor şi studenţilor.
Îmi povestea un amic, american de mare vază, că în State, fiecare elev, student, băbuţă, respectiv moşneag, are o cartelă de transport. La urcarea în autobuz o trece printr-un aparat, şi astfel, nu îi este permis să o folosească decât de 2 ori pe zi. Ori, la noi, nici nu vreau să mă gândesc câte ture şi răsture fac pensionarii cu tot soiul de autobuze, care îi plimbă pe te-miri-unde.
Despre cluburi, ce să zic, nu mă pot dezmetici din uimire- frumoasă iniţiativă. Nu era îndeajuns câţi idioţi inundă localurile braşovene, acum Gigel şi Leana mai lipsesc din club. De-asta propun şi reducerile la beutură, că doar n-or sta bieţii oameni pe uscat tătă noaptea, dar şi gratuitate la mijloace de contracepţie. Căci Gigel e Gigel, şi Leana e Leana. De asemenea, după clabing, municipalitatea se poate ocupa şi de alocarea unui număr de camere de hotel pentru Gigei şi Lene doritoare, ca să nu ocupe buzunarele degeaba, cu mijoacele de mai sus.
Despre meciuri, tot ce-ar mai lipsi ar fi gratuitate la baxurile cu bere, şi... seminţe. De dovleac, sau de floarea-soarelui, după cum preferă fiecare Gigel.
Ce mi-aş dori eu, ca student, să se facă pentru mine? Să se facă curat în sălile de cursuri, să se aerisească (dacă n-aţi ştiut vă zic eu- aerul cald şi închis duce la îmbătrânirea tenului), să avem profesori de treabă, care să ştie materia nu doar din foi, şi care să îşi ţină cu adevărat cursurile, să am colegi deştepţi, să, să, să... Astea sunt primele lucruri care mi-au venit în minte, dar sunt multe, multe, pe care le descopăr aproape de fiecare dată (la cât merg la şcoală, mă mir cum de nu-mi este ruşine!:)) ). Nu vreau lucruri mari, irealizabile, ci lucruri ce, în mod normal, ar trebui să fie obişnuinţă, şi o minimă dovadă de respect faţă de studenţi.
În loc de concluzie: Dacă aş fi primăriţă, şi aş pune în aplicare toate propunerile luminate de mai sus, plus altele, pe care nu le-am scris, oraşul meu ar fi populat în exclusivitate de studenţi. Şi studente.
*Întrebare: Dacă ai fi student/ă, ce facilităţi ţi-ai dori?
Comentarii
- să mi se acorde reducere la abonamentul pe autobuz
Astea-s doleanţele mele.