Insomnie
E 2 şi jumătate noaptea. Ce-i cu mine, habar n-am. Presupun că fug de visele urâte, ce au început să-mi dea din nou târcoale.
I-am vizionat, în reluare, pe Crinişor şi Geoană, la "debate-ul" de la Sinteza Zilei.
Am început să fac recensământul genţilor- am ajuns pe undeva pe la 25, and still counting. Ce să fac şi eu, în loc de oi, număr genţi.
Ploua atât de urât, rece, şi gri mai devreme, încât am luat decizia ca mâine, de-i umezeală afară, să nu ies deloc. Măcar atât mai merit şi eu din când în când- câte o zi de pauză totală.
Pauză, pauză, dar trebuie să mă apuc să învăţ. Drepturile reale principale. Dacă se oferă cineva să înveţe în locul meu, îl rog să depună oferta aici. Ah, nu sunt amatori? Mă gândeam eu...
Afară e un zgomot infernal. Maşina care vine să ridice tomberoanele cu resturi menajere face un vuiet asurzitor pentru o oră atât de mică. Bubuie şi trânteşte de-ai zice că se trezesc ziua, în amiaza mare.
Bubu a văzut lumină în cameră, şi a început să miorlăie pe hol. Nu mai e mult pană când întreaga casă va fi în picioare.
De plictiseală, m-am dat cu trei creme, una peste alta, pe mâini. Frigul le face destul de mult rău, dar parcă n-aş vrea să port încă mănuşi. Am timp să mă satur de ele în următoarele luni.
Floarea de pe birou e aproape moartă. Partea proastă pentru ea e faptul că are un ghiveci mai ciudat, şi o pot uda doar făcându-i duş. Partea bună- oricât de moartă ar fi, apa o trezeşte:D.
Bonsaiul, pe care l-am readus în dormitorul meu, o duce prost. Se zice că ei trăiesc întocmai ca stăpânii, împrumutându-le stările de spirit. Acum vreo doi ani, când l-am primit, era frumos, avea frunzuliţe multe, o dusese bine. După ce a ajuns în posesia mea, a început să chelească, ba mai mult, a trebuit să îi înlătur o rămurică dintr-o parte, rezultând o coroană şuie. Apropo, toate tunsorile sau coafările plantelor se fac doar când e Luna plină. Asta vă zic aşa, ca să ştiţi şi voi.
Azi am mai descoperit, prin oraş, nişte... arbuşti, care încă mai au frunze arămii. Culoare în mijlocul cenuşiului.
Apropo de cenuşiu, am făcut săpături prin dulapuri, şi am fost fascinată să regăsesc o pereche de cizme. Gri-şoricel. Iubire absolută, dacă e să mă întrebaţi pe mine.
Bubu a tăcut din mieunat. Nimeni nu s-a mai trezit. Deocamdată.
Ar fi cazul să încerc să dorm şi eu. De data asta, fără vise idioate, sper.
I-am vizionat, în reluare, pe Crinişor şi Geoană, la "debate-ul" de la Sinteza Zilei.
Am început să fac recensământul genţilor- am ajuns pe undeva pe la 25, and still counting. Ce să fac şi eu, în loc de oi, număr genţi.
Ploua atât de urât, rece, şi gri mai devreme, încât am luat decizia ca mâine, de-i umezeală afară, să nu ies deloc. Măcar atât mai merit şi eu din când în când- câte o zi de pauză totală.
Pauză, pauză, dar trebuie să mă apuc să învăţ. Drepturile reale principale. Dacă se oferă cineva să înveţe în locul meu, îl rog să depună oferta aici. Ah, nu sunt amatori? Mă gândeam eu...
Afară e un zgomot infernal. Maşina care vine să ridice tomberoanele cu resturi menajere face un vuiet asurzitor pentru o oră atât de mică. Bubuie şi trânteşte de-ai zice că se trezesc ziua, în amiaza mare.
Bubu a văzut lumină în cameră, şi a început să miorlăie pe hol. Nu mai e mult pană când întreaga casă va fi în picioare.
De plictiseală, m-am dat cu trei creme, una peste alta, pe mâini. Frigul le face destul de mult rău, dar parcă n-aş vrea să port încă mănuşi. Am timp să mă satur de ele în următoarele luni.
Floarea de pe birou e aproape moartă. Partea proastă pentru ea e faptul că are un ghiveci mai ciudat, şi o pot uda doar făcându-i duş. Partea bună- oricât de moartă ar fi, apa o trezeşte:D.
Bonsaiul, pe care l-am readus în dormitorul meu, o duce prost. Se zice că ei trăiesc întocmai ca stăpânii, împrumutându-le stările de spirit. Acum vreo doi ani, când l-am primit, era frumos, avea frunzuliţe multe, o dusese bine. După ce a ajuns în posesia mea, a început să chelească, ba mai mult, a trebuit să îi înlătur o rămurică dintr-o parte, rezultând o coroană şuie. Apropo, toate tunsorile sau coafările plantelor se fac doar când e Luna plină. Asta vă zic aşa, ca să ştiţi şi voi.
Azi am mai descoperit, prin oraş, nişte... arbuşti, care încă mai au frunze arămii. Culoare în mijlocul cenuşiului.
Apropo de cenuşiu, am făcut săpături prin dulapuri, şi am fost fascinată să regăsesc o pereche de cizme. Gri-şoricel. Iubire absolută, dacă e să mă întrebaţi pe mine.
Bubu a tăcut din mieunat. Nimeni nu s-a mai trezit. Deocamdată.
Ar fi cazul să încerc să dorm şi eu. De data asta, fără vise idioate, sper.
Comentarii