Când omu' n-are ce face...
Azi-noapte n-am putut dormi. Deloc. Şi m-am trezit din chinul ce-a ţinut loc de somn, pe la ora 6. Vă puteţi închipui singurei cearcănele mov ce-mi înconjoară ochii, precum şi cheful de viaţă extraordinar de inexistent.
De dimineaţă nici n-am apucat să dorm cu cafeaua-n mână, sau să ronţăi un biscuite (nu mai mulţi, că sunt tot la cură!), că maman vine cu ideile. Pfff, are atâtea idei femeia asta uneori, că ar putea să le pună cap la cap şi să facă lejer înconjurul lumii, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Ideea zilei- hai să schimbăm draperiile de la ferestre. Explicaţie- vara, la ferestre sunt jaluzele; iarna, sunt draperii. Simplu, nu?
După cum v-aţi dat seama, m-a luat de odihnită, eu de-abia mişcându-mă de colo-colo. Fie, hai să schimbăm draperiile. Hai, hai, da' unde sunt? Am cotrobăit pe unde ştiam noi că s-ar putea afla, prin atâtea locuri, încât doar prin frigider nu căutasem. În cele din urmă, le găsim pe cele de la fereastra mea. Le şi agăţ. Buuun. Acu-i acu'.
Pe maman, pe lângă idei, o mai apucă şi cumpărăturile. De tot felul de... să le numim, simplu, decoraţiuni. Prin vară, s-a apucat să cumpere nişte draperii maaaaari, greeeele, şi de catifea. Deja vă închipuiţi că erau ceva similar unei cortine de teatru. Urâte nu erau, dar presupun că, la dimensiunile şi greutatea alea, le cumpărase pentru casă, şi nu pentru aici. Dar cum azi a fost cu ideile, i s-a căşunat să-şi pună la fereastra camerei ei, draperiile-minune. Nu vă zic- împăturite aveau 10 kile- catifea+captuşeala. Superb. Dacă trebuie să le mai şi agăţ de galerie, azi, când nu mă pot ţine nici eu pe mine, mă împuşc.
Am mutat o masă, că sunt mică şi n-ajung la mare înălţime, m-am urcat ca vai de mine, m-am văitat de atâta stat cu mâinile în sus la fereastra mea, dar m-am abţinut să comentez. Eram singură în cameră. Încerc să agăţ monstruozităţile de o tonă. Mi se dă o unghie peste cap. Mă abţin să înjur. Agăţ un capăt, îl agăţ şi pe celălalt. Chestiile alea de pe galerie, de care începusem să o agăţ, începuseră să între în comă. Am zis că nu vor fi singurele, şi că, în curând, mă voi trezi cu toată galeria şi perdeaua + draperia-monstru în capul meu. Şi voi muri strivită sub ele, într-un banal accident casnic, ce va ajunge subiect al Ştirilor horror de la ora 5.
O sun pe maman, care era în capătul celălalt al casei. Îi zic că nu merge, cu toată bunăvoinţa mea. Vine ca fulgerul- eram ca în filmele cu proşti, era lângă mine, dar vorbeam prin telefon.
Zic uneori că sunt cel mai încăpăţânat om de pe faţa Pământului. Greşit!- ea e şi mai şi, atunci când vrea. Nu, dom'le, o ţine pe-a ei şi bună, că merge agaţată matahala. Merge dacă am agăţa-o amândouă, ca să uniformizăm greutatea pe mai multe porţiuni. Ok, fie, dacă îmi rup vreo unghie, fac urât.
Se chinuie, cu greu o agaţă de chestiile alea, vede că galeria, şi nu doar ea, ci tot tavanul geme sub greutateaaaaaaa draperiilor. Se convinge, greu, dar se convinge- hai s-o dăm jos.
...îşi găseşte!
De dimineaţă nici n-am apucat să dorm cu cafeaua-n mână, sau să ronţăi un biscuite (nu mai mulţi, că sunt tot la cură!), că maman vine cu ideile. Pfff, are atâtea idei femeia asta uneori, că ar putea să le pună cap la cap şi să facă lejer înconjurul lumii, nu doar o dată, ci de mai multe ori. Ideea zilei- hai să schimbăm draperiile de la ferestre. Explicaţie- vara, la ferestre sunt jaluzele; iarna, sunt draperii. Simplu, nu?
După cum v-aţi dat seama, m-a luat de odihnită, eu de-abia mişcându-mă de colo-colo. Fie, hai să schimbăm draperiile. Hai, hai, da' unde sunt? Am cotrobăit pe unde ştiam noi că s-ar putea afla, prin atâtea locuri, încât doar prin frigider nu căutasem. În cele din urmă, le găsim pe cele de la fereastra mea. Le şi agăţ. Buuun. Acu-i acu'.
Pe maman, pe lângă idei, o mai apucă şi cumpărăturile. De tot felul de... să le numim, simplu, decoraţiuni. Prin vară, s-a apucat să cumpere nişte draperii maaaaari, greeeele, şi de catifea. Deja vă închipuiţi că erau ceva similar unei cortine de teatru. Urâte nu erau, dar presupun că, la dimensiunile şi greutatea alea, le cumpărase pentru casă, şi nu pentru aici. Dar cum azi a fost cu ideile, i s-a căşunat să-şi pună la fereastra camerei ei, draperiile-minune. Nu vă zic- împăturite aveau 10 kile- catifea+captuşeala. Superb. Dacă trebuie să le mai şi agăţ de galerie, azi, când nu mă pot ţine nici eu pe mine, mă împuşc.
Am mutat o masă, că sunt mică şi n-ajung la mare înălţime, m-am urcat ca vai de mine, m-am văitat de atâta stat cu mâinile în sus la fereastra mea, dar m-am abţinut să comentez. Eram singură în cameră. Încerc să agăţ monstruozităţile de o tonă. Mi se dă o unghie peste cap. Mă abţin să înjur. Agăţ un capăt, îl agăţ şi pe celălalt. Chestiile alea de pe galerie, de care începusem să o agăţ, începuseră să între în comă. Am zis că nu vor fi singurele, şi că, în curând, mă voi trezi cu toată galeria şi perdeaua + draperia-monstru în capul meu. Şi voi muri strivită sub ele, într-un banal accident casnic, ce va ajunge subiect al Ştirilor horror de la ora 5.
O sun pe maman, care era în capătul celălalt al casei. Îi zic că nu merge, cu toată bunăvoinţa mea. Vine ca fulgerul- eram ca în filmele cu proşti, era lângă mine, dar vorbeam prin telefon.
Zic uneori că sunt cel mai încăpăţânat om de pe faţa Pământului. Greşit!- ea e şi mai şi, atunci când vrea. Nu, dom'le, o ţine pe-a ei şi bună, că merge agaţată matahala. Merge dacă am agăţa-o amândouă, ca să uniformizăm greutatea pe mai multe porţiuni. Ok, fie, dacă îmi rup vreo unghie, fac urât.
Se chinuie, cu greu o agaţă de chestiile alea, vede că galeria, şi nu doar ea, ci tot tavanul geme sub greutateaaaaaaa draperiilor. Se convinge, greu, dar se convinge- hai s-o dăm jos.
...îşi găseşte!
Comentarii