Sfaturi pentru sfârşitul lumii
Ah, nu vă impacientaţi, gândindu-vă, Doamne fereşte, la Apocalipsă. Nici gând, nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când va fi, şi nici dacă va fi vreodată. Aşa intitulez eu perioada anului în care urmează să intrăm de curând- în preajma Sărbătorilor de iarnă.
De ce sfârşitul lumii? Pentru că toată, dar absolut toată lumea, se comportă ca atare. Aleargă după mâncare de parcă ar veni foametea, după băuturi, mai rău decât dacă ar da vreo secetă, după provizii, de orice fel, chit că le trebuie sau nu, de-ai zice că dă cine ştie ce molimă peste biata omenire.
Eu nu suport lumea. Lumea multă, care se atinge de mine, îngrămădeala, mirosurile amestecate, trupurile făcute unul cu celălalt prin forfota marilor magazine, fuga aia de-ai zice că s-ar sfârşi toate în zilele ce urmează, căratul copiilor printre infinitele coşuri încărcate ce freamată pe fiece milimetru al podelei magazinelor- toate astea creează un tablou care pe mine una, mă împinge să-mi fac cumpărăturile din timp, când încă pot respira, mă pot plimba printre rafturi, şi umple coşuri, fără a-mi fi sfâşiate hainele de pe mine, şi cu atât mai mult, fără a petrece ore interminabile la rândurile de la case.
Aşadar, sfatul meu, singurul şi cel mai binevoitor, pe care vi-l pot da, e să vă faceţi cumpărăturile de pe-acum. Nu staţi şi aşteptaţi sfârşitul lumii, ca mai apoi să vă plângeţi că, vezi Doamne, leşinaţi printre rafturi, ori sunteţi călcaţi de vii de coşuri.
Vă zic asta pentru că, ieri, când am fost pentru aprovizionarea de decembrie la cash& carry, peisajul parcării, precum şi cel al interiorului, era destul de pestriţ. Si nu ştiu de-a fost de vină ziua liberă, de duminică, ori faptul că au început tătarii să dea deja iama prin magazine, de teama foametei. Eu, defel, nu merg la hypermarket-uri, pentru că nu mă înţeleg cu ele. Mie-mi place să merg la cumpărături ca să mă relaxez, şi nu ca să-mi fac nervi că uite, ăla m-a împins, ori că aia m-a tras de păr când ce-ştiu-eu-ce-mama-ei a făcut. Şi tocmai de asta vă sfătuiesc să faceţi la fel- cash& carry-urile sunt locuri mult mai civilizate, eu una le folosesc de când au apărut şi pe la noi, nimeni nu vă va împinge, nu veţi pierde timp la case. Singurul lucru care, poate, vi se va părea a fi un inconvenient, dar care, pe mine, din fericire, nu m-a deranjat niciodată, e vânzarea la bax, cutie, etc. Dar la asta chiar n-am soluţie, sorry.
Sunt aproape încântată pe tema că, imediat, televiziunile se vor repezi şi ele prin super/hypermarket-uri, ca să relateze pe teme de înghesuială şi aprovizionat de Sărbători, iar eu voi sta bine-mersi, cu picioarele atârnate de canapea, fără griji.
Oricum, de câţiva ani încoace, de Crăciun, şi nu numai, eu am ajuns la concluzia că, aglomeraţia, incluzând-o aici şi pe cea din trafic, e un sport naţional. Românilor le place să se înghesuie, să-şi miroase reciproc sudoarea, să alerge după locuri de parcare, să umple cât mai multe coşuri cu care să rupă tot în calea ce duce către rafturile supermarket-urilor, iar dacă cineva îi mai şi filmează, cu atât mai bine- de-abia crapă duşmanii de ciuda că lor le merge atât de bine, mai ales anul ăsta, că tot a dat criza în noi.
Presupun că acesta e şi scopul cumpărăturilor în preajma Sărbătorii respective- să fii văzut. (Săptămâna trecută am avut "onoarea" ca cineva să îmi spună că nu o ia pe strada cutare, pe unde ar fi fost traficul mai light, ci pe ditamai bulevardul, ca să fie văzut, observat, sau ceva de genul. Dacă nu reuşeşti să te remarci prin ceva util, încerci cum poţi, ce să-i faci!).
Pare incredibil, dar mai sunt doar 38 de zile din anul acesta. 38 de zile în care trebuie să încercăm să găsim soluţii pentru a încheia cât mai bine, şi fără prea multe regrete anul; să găsim cadouri, să împodobim brăduţi, să zâmbim precum nişte copii, să ne bucurăm, să ne facem timp de noi, de familie. Chiar vreţi să le transformaţi şi voi în "sfârşitul lumii"?
Să aveţi o săptămână frumoasă, şi cu vreme prietenoasă!
De ce sfârşitul lumii? Pentru că toată, dar absolut toată lumea, se comportă ca atare. Aleargă după mâncare de parcă ar veni foametea, după băuturi, mai rău decât dacă ar da vreo secetă, după provizii, de orice fel, chit că le trebuie sau nu, de-ai zice că dă cine ştie ce molimă peste biata omenire.
Eu nu suport lumea. Lumea multă, care se atinge de mine, îngrămădeala, mirosurile amestecate, trupurile făcute unul cu celălalt prin forfota marilor magazine, fuga aia de-ai zice că s-ar sfârşi toate în zilele ce urmează, căratul copiilor printre infinitele coşuri încărcate ce freamată pe fiece milimetru al podelei magazinelor- toate astea creează un tablou care pe mine una, mă împinge să-mi fac cumpărăturile din timp, când încă pot respira, mă pot plimba printre rafturi, şi umple coşuri, fără a-mi fi sfâşiate hainele de pe mine, şi cu atât mai mult, fără a petrece ore interminabile la rândurile de la case.
Aşadar, sfatul meu, singurul şi cel mai binevoitor, pe care vi-l pot da, e să vă faceţi cumpărăturile de pe-acum. Nu staţi şi aşteptaţi sfârşitul lumii, ca mai apoi să vă plângeţi că, vezi Doamne, leşinaţi printre rafturi, ori sunteţi călcaţi de vii de coşuri.
Vă zic asta pentru că, ieri, când am fost pentru aprovizionarea de decembrie la cash& carry, peisajul parcării, precum şi cel al interiorului, era destul de pestriţ. Si nu ştiu de-a fost de vină ziua liberă, de duminică, ori faptul că au început tătarii să dea deja iama prin magazine, de teama foametei. Eu, defel, nu merg la hypermarket-uri, pentru că nu mă înţeleg cu ele. Mie-mi place să merg la cumpărături ca să mă relaxez, şi nu ca să-mi fac nervi că uite, ăla m-a împins, ori că aia m-a tras de păr când ce-ştiu-eu-ce-mama-ei a făcut. Şi tocmai de asta vă sfătuiesc să faceţi la fel- cash& carry-urile sunt locuri mult mai civilizate, eu una le folosesc de când au apărut şi pe la noi, nimeni nu vă va împinge, nu veţi pierde timp la case. Singurul lucru care, poate, vi se va părea a fi un inconvenient, dar care, pe mine, din fericire, nu m-a deranjat niciodată, e vânzarea la bax, cutie, etc. Dar la asta chiar n-am soluţie, sorry.
Sunt aproape încântată pe tema că, imediat, televiziunile se vor repezi şi ele prin super/hypermarket-uri, ca să relateze pe teme de înghesuială şi aprovizionat de Sărbători, iar eu voi sta bine-mersi, cu picioarele atârnate de canapea, fără griji.
Oricum, de câţiva ani încoace, de Crăciun, şi nu numai, eu am ajuns la concluzia că, aglomeraţia, incluzând-o aici şi pe cea din trafic, e un sport naţional. Românilor le place să se înghesuie, să-şi miroase reciproc sudoarea, să alerge după locuri de parcare, să umple cât mai multe coşuri cu care să rupă tot în calea ce duce către rafturile supermarket-urilor, iar dacă cineva îi mai şi filmează, cu atât mai bine- de-abia crapă duşmanii de ciuda că lor le merge atât de bine, mai ales anul ăsta, că tot a dat criza în noi.
Presupun că acesta e şi scopul cumpărăturilor în preajma Sărbătorii respective- să fii văzut. (Săptămâna trecută am avut "onoarea" ca cineva să îmi spună că nu o ia pe strada cutare, pe unde ar fi fost traficul mai light, ci pe ditamai bulevardul, ca să fie văzut, observat, sau ceva de genul. Dacă nu reuşeşti să te remarci prin ceva util, încerci cum poţi, ce să-i faci!).
Pare incredibil, dar mai sunt doar 38 de zile din anul acesta. 38 de zile în care trebuie să încercăm să găsim soluţii pentru a încheia cât mai bine, şi fără prea multe regrete anul; să găsim cadouri, să împodobim brăduţi, să zâmbim precum nişte copii, să ne bucurăm, să ne facem timp de noi, de familie. Chiar vreţi să le transformaţi şi voi în "sfârşitul lumii"?
Să aveţi o săptămână frumoasă, şi cu vreme prietenoasă!
Comentarii