Poveste despre cuvânt, cu haz de necaz. Şi cu Meluţa în rol principal.
De mici învăţăm că avem drepturi şi obligaţii. Obligaţii ce cresc proporţional cu vârsta, ajungând de la cele casnice, cum ar fi aranjatul hainelor în dulap, până la cele sociale, fiscale, sau pur morale.
Acum mă refer la acele obligaţii serioase- fără să fac nicio teoretizare a termenului de obligaţie, căci nu mă simt datoare nimănui să demonstrez că am învăţat civilul de anul trecut.
Ca să trecem la subiect, Meluţa Berbecescu, de fapt nu Meluţa Berbecescu-Meluţa Berbecescu, ci persoana juridică pe care o reprezintă, adică SC Cireşel Camionescu SRL, are ca obiect de activitate, conform codului CAEN, în termeni cât mai populari, cărăbănirea mărfurilor de colo-colo. Mărfuri ai căror beneficiari sunt căsuţe de expediţii, fabrici de licori, de cosmeticale, de veşminte, depozite de mobilier, şi alte alea.
Conform regulilor lumii în care trăim, pentru că societatea Cireşel Camionescu să îi încarce, plimbe, şi descarce marfa societăţii Magazinescu, ambii trebuie să semneze un contract, asta bineînţeles dacă nu se înţeleg să încheie afacerea la negru:D. Contract care, de cele mai multe ori, după felul în care reflectă voinţa părţilor, este unul de adeziune. Adică redactat de Magazinescu, parte ce include şi clauzele contractuale, la care Cireşel Camionescu poate doar adera, acestuia din urmă fiindu-i permisă negocierea tarifului pentru care va muta din punctul A, în punctul B, diversele mărfuri ale lui Magazinescu.
Clauzele contractuale, de facto, nişte interminabile obligaţii ale cărăuşului, printre care menţionăm penalizări de întârziere a mărfurilor, distrugere a lor, asigurări CMR, taxe accesorii, camion alb/fără înscrisuri/negru/rozaliu în dungi, prevăd, de asemenea, şi că termenul scadent al achitării contravalorii transportului efectuat de SC Cireşel Camionescu pentru SC Magazinescu este la 15/30/45/60 de zile de la data la care cel din urmă primeşte factura şi documentele de transport, de la cel dintâi.
Toate bune şi frumoase, veţi spune că Meluţa e fericită- business-ul îi merge ca pe roate, căci se vor găsi mereu chestii de dus încolo sau încoace.
Vă zic eu: Meluţa e fericită pe dracu'! La 15/30/45/60 de zile, cand vă ziceam că e scadentă plăţii facturii, Meluţa se aşteaptă să primescă banii ce îi datorează Magazinescu. La ghişeul băncii, ŞOC- Meluţa pleacă în buzunar doar cu extrasul de cont, cu soldul apropiat de 0, şi nu cu banii primiţi de la Magazinescu. Îl sună pe contabilul de la Magazinescu- veşnica placă cu "Ah, ne cerem scuze, am uitat/ şefu' e plecat în străinătate/ doamna care face plăţile are fratele grav bolnav/ n-avem nici noi bani/ facem plata joi...". Meluţa îşi roade unghiile de nervi, căci are şi ea de plătit impozite, contribuţii la asigurări sociale, salarii, contabilitate, combustibil, piese la maşini. Se opreşte din ros, pentru că are unghii false.
Magazinescu nu e prima sau singura societate care nu şi-a îndeplinit obligaţiile, au mai fost zeci sau poate o sută inaintea-i. I-a reclamat, s-a burzuluit la ei, a ajuns în instanţă cu unii dintre ei. E obosită, preferă să aştepte ziua de joi, când poate i se vor plăti banii. Nu ştie nici ea de ce, dar nu o mai miră atunci când nici joi nu-şi primeşte banii. Sună din nou la Magazinescu, aude aceleaşi scuze penibile, promisiuni deşarte, rostite de voci insensibile la dezastrul afacerii ei, şi la fel de seci ca o nucă stricată.
Cu chiu, cu vai, în săptămâna ce urmează, Meluţa află că banii de la Magazinescu au ajuns în contul bancar al SC Cireşel Camionescu. Bucuroasă nevoie mare, Meluţa sare-ntr-un picior până la bancă, dar, la ghişeu- stupoare- contul îi este blocat de către Administraţia Financiară. Pe motiv de diverse neachitări de impozite pe bunuri, pe profit, sau nici Meluţa nu mai ştie pe ce anume.
Aceasta a fost doar o poveste, din miile de poveşti triste, care i-au încercat pe micii antreprenori de pe la noi. Antreprenori ce, de bine, de rău, se hrăneau pe ei, îşi hrăneau familia, şi mai hrăneau şi o mână de salariaţi. Poveşti frumoase şi promiţătoare ce s-au încheiat urât şi amar pentru peştele mic- antreprenoraşul, din cauza unor peşti cu doar un pic mai mari, gen Magazinescu. Peşti care îşi dau cuvântul, dar uită să îl mai ţină. Peşti ocrotiţi de unul şi de altul, şi care din acest motiv se cred cei mai înfoiaţi şi cei mai de succes.
Până într-o bună şi însorită zi, când roata se va întoarce.
Acum mă refer la acele obligaţii serioase- fără să fac nicio teoretizare a termenului de obligaţie, căci nu mă simt datoare nimănui să demonstrez că am învăţat civilul de anul trecut.
Ca să trecem la subiect, Meluţa Berbecescu, de fapt nu Meluţa Berbecescu-Meluţa Berbecescu, ci persoana juridică pe care o reprezintă, adică SC Cireşel Camionescu SRL, are ca obiect de activitate, conform codului CAEN, în termeni cât mai populari, cărăbănirea mărfurilor de colo-colo. Mărfuri ai căror beneficiari sunt căsuţe de expediţii, fabrici de licori, de cosmeticale, de veşminte, depozite de mobilier, şi alte alea.
Conform regulilor lumii în care trăim, pentru că societatea Cireşel Camionescu să îi încarce, plimbe, şi descarce marfa societăţii Magazinescu, ambii trebuie să semneze un contract, asta bineînţeles dacă nu se înţeleg să încheie afacerea la negru:D. Contract care, de cele mai multe ori, după felul în care reflectă voinţa părţilor, este unul de adeziune. Adică redactat de Magazinescu, parte ce include şi clauzele contractuale, la care Cireşel Camionescu poate doar adera, acestuia din urmă fiindu-i permisă negocierea tarifului pentru care va muta din punctul A, în punctul B, diversele mărfuri ale lui Magazinescu.
Clauzele contractuale, de facto, nişte interminabile obligaţii ale cărăuşului, printre care menţionăm penalizări de întârziere a mărfurilor, distrugere a lor, asigurări CMR, taxe accesorii, camion alb/fără înscrisuri/negru/rozaliu în dungi, prevăd, de asemenea, şi că termenul scadent al achitării contravalorii transportului efectuat de SC Cireşel Camionescu pentru SC Magazinescu este la 15/30/45/60 de zile de la data la care cel din urmă primeşte factura şi documentele de transport, de la cel dintâi.
Toate bune şi frumoase, veţi spune că Meluţa e fericită- business-ul îi merge ca pe roate, căci se vor găsi mereu chestii de dus încolo sau încoace.
Vă zic eu: Meluţa e fericită pe dracu'! La 15/30/45/60 de zile, cand vă ziceam că e scadentă plăţii facturii, Meluţa se aşteaptă să primescă banii ce îi datorează Magazinescu. La ghişeul băncii, ŞOC- Meluţa pleacă în buzunar doar cu extrasul de cont, cu soldul apropiat de 0, şi nu cu banii primiţi de la Magazinescu. Îl sună pe contabilul de la Magazinescu- veşnica placă cu "Ah, ne cerem scuze, am uitat/ şefu' e plecat în străinătate/ doamna care face plăţile are fratele grav bolnav/ n-avem nici noi bani/ facem plata joi...". Meluţa îşi roade unghiile de nervi, căci are şi ea de plătit impozite, contribuţii la asigurări sociale, salarii, contabilitate, combustibil, piese la maşini. Se opreşte din ros, pentru că are unghii false.
Magazinescu nu e prima sau singura societate care nu şi-a îndeplinit obligaţiile, au mai fost zeci sau poate o sută inaintea-i. I-a reclamat, s-a burzuluit la ei, a ajuns în instanţă cu unii dintre ei. E obosită, preferă să aştepte ziua de joi, când poate i se vor plăti banii. Nu ştie nici ea de ce, dar nu o mai miră atunci când nici joi nu-şi primeşte banii. Sună din nou la Magazinescu, aude aceleaşi scuze penibile, promisiuni deşarte, rostite de voci insensibile la dezastrul afacerii ei, şi la fel de seci ca o nucă stricată.
Cu chiu, cu vai, în săptămâna ce urmează, Meluţa află că banii de la Magazinescu au ajuns în contul bancar al SC Cireşel Camionescu. Bucuroasă nevoie mare, Meluţa sare-ntr-un picior până la bancă, dar, la ghişeu- stupoare- contul îi este blocat de către Administraţia Financiară. Pe motiv de diverse neachitări de impozite pe bunuri, pe profit, sau nici Meluţa nu mai ştie pe ce anume.
Aceasta a fost doar o poveste, din miile de poveşti triste, care i-au încercat pe micii antreprenori de pe la noi. Antreprenori ce, de bine, de rău, se hrăneau pe ei, îşi hrăneau familia, şi mai hrăneau şi o mână de salariaţi. Poveşti frumoase şi promiţătoare ce s-au încheiat urât şi amar pentru peştele mic- antreprenoraşul, din cauza unor peşti cu doar un pic mai mari, gen Magazinescu. Peşti care îşi dau cuvântul, dar uită să îl mai ţină. Peşti ocrotiţi de unul şi de altul, şi care din acest motiv se cred cei mai înfoiaţi şi cei mai de succes.
Până într-o bună şi însorită zi, când roata se va întoarce.
Comentarii