Azi am fost la circ

Sunt momente când nu-mi mai încap în piele de bucurie. Vă zic de îndată şi de ce.
Unul dintre atributele mele (a se observa că nu zic nici defect, dar nu zic nici calitate) este că obişnuiesc să-mi fac o părere, o primă părere, despre absolut orice. Orice care include ambalaje de mâncare, haine, maşini, oameni, ce mai încolo şi-ncoace, cam tot ceea ce apare în calea-mi. Din acea primă părere nu mă scoate nimeni, nicicum, şi nicicând, pentru că-i părerea mea, pentru că sunt o Berbeacă încăpăţânată, şi pentru că, în general, am dreptate când îmi dau cu părerea (asta fără să mă umflu deloc în pene:D).
Eh, mai devreme stăteam pe jumătate îmbufnată, în faţa unui ceai de mentă, şi discutam diverse cu cineva. De fapt, mai mult interlocutorul discuta, că eu eram pe altă plajă la ora aia. Mă bronzam de fericire că mi s-a mai adeverit o apreciere (proastă, bineînţeles, căci tot mai rar se întâmplă sa zic ceva de bine) pe care mi-o formasem cu ani în urmă. E bine şi acum, că ştiţi şi voi vorba- niciodată nu e prea târziu.

Mmm. Am văzut şi laserul lui Crin, da' cred că am început să am probleme cu vederea, chiar dacă mănânc mulţi morcovi, că nu prea am înţeles ce se vrea a scrie acolo. (Poate că cere ajutor pentru achiziţionarea unui fier de călcat;) ) Promit să studiez în zilele ce urmează.

Ah, şi încă ceva, dacă tot suntem la categoria circ, luaţi aminte la ce vă zic: Atunci când cineva vă face un rău pe care, la momentul respectiv, îl consideraţi drept cel mai aprig, mulţumiţi-i că nu v-a făcut o monstruozitate.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie