Unii merită să fie şomeri!
Azi-dimineaţă, găsesc un e-mail. E-mail ce conţinea un CV pentru angajare la firma noastră, din partea unei individe, deşi nu dădusem niciun anunţ pentru niciun post vacant.
M-AM ÎNGROZIT! Să vă zic, pe scurt, ce conţinea:
O... doamnă, căci este căsătorită, cu un nume neinspirat compus din două prenume şi două nume, şi vârsta de 31 de ani... Tot în secţiunea introducere, pe lângă adresă de mail, adresă, număr de telefon, blabla, poza. Nu poză. Ci captură dintr-un film de groază- facută cu webcam-ul, cu faţa şifonată, de-abia ridicată dintre aşternuturi, părul ciufulit în toate direcţiile, şi cu o margine de sofa în background.
Doamna mă informează că urmăreşte ocuparea oricărui post (ok, am nevoie de o tanti care să-mi ducă sacii cu resturi menajere până la tomberonul din colţ), având experienţă relevantă de 5 ani în domeniul urmărit. (care domeniu, care experienţă?!). A absolvit în 2003, la Universitatea Trei Scaieţi, Facultatea de Contabilitate. Ah, şi a lucrat în Spania, timp de 2 ani, la un restaurant.
Fiind absolut convinsă de faptul că doamna care mi-a trimis CV-ul este într-atât de competentă încât cei din Spania au angajat-o la acel restaurant drept supervizor peste contabili, şi nicidecum barmaniţă, am decis să nu îi acordăm niciun post la noi. E de-a dreptul prea bună, atât în poză, în prezentare, cât şi în aptitudinile dobândite în anii de facultate.
Ne plângem că ajungem cu şomajul la 10% anul ăsta. Şi tot noi ne aşteptăm ca cineva normal la cap să angajeze un specimen care se prezintă în aşa hal?
Cine are nevoie de angajaţi nepieptănaţi, mândri de kilele de căpşune culese la hectar, în Spania, şi de absolvenţi de facultăţi second-hand, mâna sus.
M-AM ÎNGROZIT! Să vă zic, pe scurt, ce conţinea:
O... doamnă, căci este căsătorită, cu un nume neinspirat compus din două prenume şi două nume, şi vârsta de 31 de ani... Tot în secţiunea introducere, pe lângă adresă de mail, adresă, număr de telefon, blabla, poza. Nu poză. Ci captură dintr-un film de groază- facută cu webcam-ul, cu faţa şifonată, de-abia ridicată dintre aşternuturi, părul ciufulit în toate direcţiile, şi cu o margine de sofa în background.
Doamna mă informează că urmăreşte ocuparea oricărui post (ok, am nevoie de o tanti care să-mi ducă sacii cu resturi menajere până la tomberonul din colţ), având experienţă relevantă de 5 ani în domeniul urmărit. (care domeniu, care experienţă?!). A absolvit în 2003, la Universitatea Trei Scaieţi, Facultatea de Contabilitate. Ah, şi a lucrat în Spania, timp de 2 ani, la un restaurant.
Fiind absolut convinsă de faptul că doamna care mi-a trimis CV-ul este într-atât de competentă încât cei din Spania au angajat-o la acel restaurant drept supervizor peste contabili, şi nicidecum barmaniţă, am decis să nu îi acordăm niciun post la noi. E de-a dreptul prea bună, atât în poză, în prezentare, cât şi în aptitudinile dobândite în anii de facultate.
Ne plângem că ajungem cu şomajul la 10% anul ăsta. Şi tot noi ne aşteptăm ca cineva normal la cap să angajeze un specimen care se prezintă în aşa hal?
Cine are nevoie de angajaţi nepieptănaţi, mândri de kilele de căpşune culese la hectar, în Spania, şi de absolvenţi de facultăţi second-hand, mâna sus.
Comentarii