Săptămâna de Rugăciune
Citisem despre acest eveniment, la începutul săptămânii trecute, aici.
Am promis că ajung, mai ales că îmi place să vizitez tot soiul de biserici aparţinând altor confesiuni, dar pe parcursul zilelor, am uitat. Ieri, în timp ce învăţam, am avut brusca revelaţie că penultima slujbă din Săptămâna de Rugăciuni are loc la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Dat fiind că biserica e la 5 minute distanţă de casă, şi că n-aveam nimic important de făcut, am decis s-o invit şi pe maman. Zis şi făcut.
Am ajuns lângă biserică exact în momentul în care clopotele începuseră să bată. Ceea ce am admirat întotdeauna la preotul paroh de aici (cunoştinţă veche de-ale mamei) au fost organizarea în cele mai mici detalii (de Înviere, par example), şi punctualitatea. Nici aseară nu s-a lăsat mai prejos.
Slujba a început la ora 18.00, fără nicio secundă în plus sau minus, şi a fost săvârşită de un sobor de preoţi, parohi la diverse alte biserici ortodoxe de prin Braşov. Asistenţa a fost compusă dintr-un mix foarte interesant de preoţi şi pastori ale altor confesiuni, ce slujesc cele şapte biserici istorice din Braşov, plus credincioşi ortodocşi, printre care s-au amestecat şi reformaţi, evanghelici, etc.
Mă limitez la a vă spune că a fost o modalitate întru totul agreabilă de a petrece o oră şi jumătate, în care nu m-am plictisit deloc (deşi stau prost cu răbdarea), şi în care mi s-a părut unic, şi în acelaşi timp emoţionant, să rostesc un simplu "Tatăl Nostru" laolaltă cu numeroşi oameni, aparţinând diverselor religii.
În loc de concluzie, promit ca anul viitor să ajung la cel puţin 3 slujbe din cadrul Săptămânii, dat fiind că e o iniţiativă demnă de respect, menită să convingă oamenii să redescopere diversitatea religioasă, prin intermediul simplităţii rugăciunilor.
PS. Scuzaţi calitatea pozei. Sunt uitucă şi am lăsat camera foto acasă.
PS2. Pentru cei care au ratat serile trecute, astăzi are loc ultima seară de rugăciune, la Biserica Greco-Catolică de pe Strada Zizinului.
Am promis că ajung, mai ales că îmi place să vizitez tot soiul de biserici aparţinând altor confesiuni, dar pe parcursul zilelor, am uitat. Ieri, în timp ce învăţam, am avut brusca revelaţie că penultima slujbă din Săptămâna de Rugăciuni are loc la Biserica Sf. Împăraţi Constantin şi Elena. Dat fiind că biserica e la 5 minute distanţă de casă, şi că n-aveam nimic important de făcut, am decis s-o invit şi pe maman. Zis şi făcut.
Am ajuns lângă biserică exact în momentul în care clopotele începuseră să bată. Ceea ce am admirat întotdeauna la preotul paroh de aici (cunoştinţă veche de-ale mamei) au fost organizarea în cele mai mici detalii (de Înviere, par example), şi punctualitatea. Nici aseară nu s-a lăsat mai prejos.
Slujba a început la ora 18.00, fără nicio secundă în plus sau minus, şi a fost săvârşită de un sobor de preoţi, parohi la diverse alte biserici ortodoxe de prin Braşov. Asistenţa a fost compusă dintr-un mix foarte interesant de preoţi şi pastori ale altor confesiuni, ce slujesc cele şapte biserici istorice din Braşov, plus credincioşi ortodocşi, printre care s-au amestecat şi reformaţi, evanghelici, etc.
Mă limitez la a vă spune că a fost o modalitate întru totul agreabilă de a petrece o oră şi jumătate, în care nu m-am plictisit deloc (deşi stau prost cu răbdarea), şi în care mi s-a părut unic, şi în acelaşi timp emoţionant, să rostesc un simplu "Tatăl Nostru" laolaltă cu numeroşi oameni, aparţinând diverselor religii.
În loc de concluzie, promit ca anul viitor să ajung la cel puţin 3 slujbe din cadrul Săptămânii, dat fiind că e o iniţiativă demnă de respect, menită să convingă oamenii să redescopere diversitatea religioasă, prin intermediul simplităţii rugăciunilor.
PS. Scuzaţi calitatea pozei. Sunt uitucă şi am lăsat camera foto acasă.
PS2. Pentru cei care au ratat serile trecute, astăzi are loc ultima seară de rugăciune, la Biserica Greco-Catolică de pe Strada Zizinului.
Comentarii