S(tr)esiunea pluteşte în aer

-

Ce-mi place la perioada sesiunii:
Că (doar) par conştiincioasă. Oricine mă sună şi mă întreabă ce mai fac, primeşte, invariabil, răspunsul "Învăţ.". Dar, în spatele răspunsului, Oana ori priveşte iarna de-afară, ori întreprinde o sesiune de shopping, ori răscoleşte prin poze, ori îşi priveşte ore în şir motanul cum doarme sub o rază de soare, face ceva bun de mâncare- ieri, am amestecat nişte paste cu dulceaţă de coacăze (?!)- meditează profund asupra condiţiei umane, şi, nu în ultimul rând, doarme- azi am tras cel mai dulce pui de somn de amiază din ultima vreme.
Cert e că zilele astea aş face cu totul şi cu totul altceva, doar ca să nu fiu nevoită să stau cu nasu-n cărţi. Nu pentru că nu mi-ar plăcea ceea ce învăţ, ba dimpotrivă, dar... stiţi voi, e mai interesant să laşi totul pe ultima sută de metri:D.
Ieri, par example, maman trebuia să facă nişte drumuri la bancă, să plătească nu-ştiu-ce minunăţii, să cumpere una-alta. Atât mi-a trebuit- una-două am fost îmbrăcată, gata de plecat. Tot zilele astea, cu tot frigul ce ne imprimă starea asta de hibernare (apropos de asta, mă tot întreb de ce n-om fi fost concepuţi astfel încât să intrăm în stare de hibernare la sfârşitul toamnei, şi să ne trezim de-abia când mugurii explodează), am un chef de ieşit, de făcut pe rebela. Numai pe masă n-am avut chef să dansez, în rest...

Ce nu-mi place la perioada sesiunii:
Pe noptiera patului meu, se regăsesc, de obicei, următoarele: telefoane, ceasuri, cremă de gălbenele (faţa mea devine piele de crocodil din cauza frigului), creme de mâini, balsam de buze, Sony Walkman (pentru adormit seara), dopuri antifonice, asezonate cu câte o carte de beletristică. Ce se regăseşte pe noptieră acum: Codul Penal.
Nu m-am mai cântărit de vreo două săptămâni. De obicei, în săptămânile de sesiune dau jos vreo 2-3 kile. Nu că m-aş agita foarte tare, dar nu ştiu cât de "grase" sunt drepturile reale principale.
Înafară de toate acestea, nu mai apuc să mă întâlnesc cu persoanele dragi. Vorbesc cu ele doar la telefon, ori le întâlnesc în fugă, doar cât apuc să le întreb de sănătate.

Mai sunt 5 hopuri. De-abia aştept să se termine:D. Am deja două planuri măreţe: Carmen, la Operă, fix în ziua când am ultimul examen, şi "Furseci & Hibiscus Tea" party-ul, în cinstea vremurilor bune.

Voi cu ce vă mai lăudaţi?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...