S(tr)esiunea pluteşte în aer


Ce-mi place la perioada sesiunii:
Că (doar) par conştiincioasă. Oricine mă sună şi mă întreabă ce mai fac, primeşte, invariabil, răspunsul "Învăţ.". Dar, în spatele răspunsului, Oana ori priveşte iarna de-afară, ori întreprinde o sesiune de shopping, ori răscoleşte prin poze, ori îşi priveşte ore în şir motanul cum doarme sub o rază de soare, face ceva bun de mâncare- ieri, am amestecat nişte paste cu dulceaţă de coacăze (?!)- meditează profund asupra condiţiei umane, şi, nu în ultimul rând, doarme- azi am tras cel mai dulce pui de somn de amiază din ultima vreme.
Cert e că zilele astea aş face cu totul şi cu totul altceva, doar ca să nu fiu nevoită să stau cu nasu-n cărţi. Nu pentru că nu mi-ar plăcea ceea ce învăţ, ba dimpotrivă, dar... stiţi voi, e mai interesant să laşi totul pe ultima sută de metri:D.
Ieri, par example, maman trebuia să facă nişte drumuri la bancă, să plătească nu-ştiu-ce minunăţii, să cumpere una-alta. Atât mi-a trebuit- una-două am fost îmbrăcată, gata de plecat. Tot zilele astea, cu tot frigul ce ne imprimă starea asta de hibernare (apropos de asta, mă tot întreb de ce n-om fi fost concepuţi astfel încât să intrăm în stare de hibernare la sfârşitul toamnei, şi să ne trezim de-abia când mugurii explodează), am un chef de ieşit, de făcut pe rebela. Numai pe masă n-am avut chef să dansez, în rest...

Ce nu-mi place la perioada sesiunii:
Pe noptiera patului meu, se regăsesc, de obicei, următoarele: telefoane, ceasuri, cremă de gălbenele (faţa mea devine piele de crocodil din cauza frigului), creme de mâini, balsam de buze, Sony Walkman (pentru adormit seara), dopuri antifonice, asezonate cu câte o carte de beletristică. Ce se regăseşte pe noptieră acum: Codul Penal.
Nu m-am mai cântărit de vreo două săptămâni. De obicei, în săptămânile de sesiune dau jos vreo 2-3 kile. Nu că m-aş agita foarte tare, dar nu ştiu cât de "grase" sunt drepturile reale principale.
Înafară de toate acestea, nu mai apuc să mă întâlnesc cu persoanele dragi. Vorbesc cu ele doar la telefon, ori le întâlnesc în fugă, doar cât apuc să le întreb de sănătate.

Mai sunt 5 hopuri. De-abia aştept să se termine:D. Am deja două planuri măreţe: Carmen, la Operă, fix în ziua când am ultimul examen, şi "Furseci & Hibiscus Tea" party-ul, în cinstea vremurilor bune.

Voi cu ce vă mai lăudaţi?


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie