"Speranţa" de 15 Ianuarie
Cum mîngîie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sînu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
Precum călătorul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La slaba lumină ce-o vede lucind
Aleargă purtat ca de vînt
Din noaptea pădurii de iese:
Aşa şi speranţa — c-un licur uşor,
Cu slaba-i lumină pălindă —
Animă-ne-o dată tremîndul picior,
De uită de sarcini, de uită de nori,
Şi unde o vede s-avîntă.
La cel ce în carcere plînge amar
Şi blestemă cerul şi soartea,
La neagra-i durere îi pune hotar,
Făcînd să-i apară în negru talar
A lumii paranimfă — moartea.
Şi maicii ce strînge pruncuţu-i la sîn,
Privirea de lacrime plină,
Văzînd cum geniile morţii se-nclin
Pe fruntea-i copilă cu spasmuri şi chin,
Speranţa durerea i-alină.
Căci vede surîsu-i de graţie plin
Şi uită pericolul mare,
L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin
Şi faţa-i umbreşte cu păr ebenin,
La pieptu-i îl strînge mai tare.
Aşa marinarii, pe mare îmblînd,
Izbiţi de talazuri, furtune,
Izbiţi de orcanul gheţos şi urlînd,
Speranţa îi face de uită de vînt,
Şi speră la timpuri mai bune.
Aşa virtuoşii murind nu desper,
Speranţa-a lor frunte-nsenină,
Speranţa cea dulce de plată în cer,
Şi face de uită de-a morţii dureri,
Ploapele-n pace le-nchină.
Cum mîngîie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sînu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
Update :
M-am săturat de spectacolele cretine organizate prin şcoli, ori prin alte locaţii, cu prilejul acestei zile. Chiar îşi închipuie cineva că, pentru nişte copii de clasa I, "Luceafărul" ar avea vreo noimă, ori că cei mai mari, de liceu spre exemplu, chiar îl apreciază pe Eminescu?! Dacă ar fi să mă ghidez după sutele de înjurături adresate bietului poet, pentru comentariile interminabile, n-aş zice. Dar nu, nu îi învinovăţesc pe elevi. Vina o poartă, singuri, profesorii care nu ştiu să îşi deprindă învăţăceii că Eminescu se simte, se plânge, se citeşte până la obsesie; că Eminescu n-are cum să devină o plăcere şi o trăire adevărată pentru cei care înghit comentarii literare nemestecate.
Un lucru e cert, Eminescu nu e accesibil oricui. Nici măcar celor ce se cred mari oameni de cultură.
Comentarii