Bine v-am (re)găsit. În 2010.

Da, ştiu, am lipsit o perioadă bunicică de timp. Dar, spre nemulţumirea celor ce poate sperau să nu mai audă niciodată de mine, am revenit.
Sănătoasă, slavă Domnului, cu niciun kilogram în plus după Sărbători, deşi nu m-am abţinut de la niciun fel delicios de mâncare, şi bucuroasă că l-am lăsat pe nefericitul de 2009 în urmă. Mai dezgustată de manifestările semenilor mei în prag de Sărbători, şi peste măsură de încântată că toţi deştepţii care au parcurs 12 ore pe Valea Prahovei, în drum spre o staţiune de fiţă supremă, n-au avut parte de niciun fulg de zăpadă. Mă rog şi-acum să vă ningă în Bucureşti până ce nu veţi mai putea ieşi nici din casă.

Mă opresc pentru că devin rea.
Nu ştiu cum aţi întâmpinat voi 2010, cu ce nădăjduiri (deşarte) şi promisiuni (ce vor fi uitate/încălcate), şi nici câte cupe de şampanie aţi ciocnit. Tot ce sper e că n-aţi făcut abuz de mâncare ori băutură, nu aţi luat foc de la vreun artificiu aprins de vreun compatriot cu capul mare, şi nici nu v-aţi petrecut weekend-ul prin vreo rezervă de spital. Asta a fost un alt fel de a vă ura să vă păstraţi pe tot parcursul anului aşa cum aţi fost şi zilele trecute- sănătoşi, întregi, şi optimişti.

Ştiu că urmează 12 luni (fără 5 zile) în care ne vom spurca guvernanţii pentru toate mişcările fără cap şi fără picioare pe care le fac, în speranţa (de asemeni deşartă) de a ieşi măcar la liman; în care ne vom enerva privind la cei de lângă noi, la aceeaşi nesimţire, care parcă tot creşte, ca Făt-Frumos, într-un an cât alţii-n zece; în care (în cele din urmă, poate) vom învăţa să fim mai chibzuiţi cu banii; şi, la finalul cărora, îi vom urmări amuzaţi pe toţi cei ce se vor înghesui, din nou, ca-n tot restul anilor ce-au mai trecut, ca să-şi facă provizii interminabile, ce vor fi greţos de repede consumate, şi refăcute odată cu redeschiderea marilor centre comerciale (dac-aţi ştii ce mă poate enerva sintagma asta!).
Dacă e ceva ce criza ar mai putea să ne înveţe, acel ceva e moderaţia.

PS. Scuzaţi-mi, vă rog, eventuala incoerenţă în scris, dar după o pauză atât de îndelungată, e absolut motivată.
PS.2 În poză, primul tort made by Oana :D.