Simplu, Oana

Iniţial, aş fi zis că pauzele astea, de la Împărăţie citire, dăunează grav sănătăţii. Atât din punct de vedere fizic, cât şi mintal. Da' astăzi am reanalizat problema şi m-am sucit. E bună pauza, atâta vreme cât nu petreci prea mult timp mutându-te dintr-un pat în altul, cu telecomanda în mână, şi castronul de fistic alături. E bună pentru că îţi dă şansa să te refugiezi într-o carte bună, pe care, printre atâtea tabieturi zilnice, uiţi poate să o mai incluzi. E bine pentru că ai timp de cumpărături în tihnă. Azi, am intrat, pentru prima dată, cred, în ultimul an, în Carrefour. Cu toate "sistematizările" din interior, tot nu-mi place. E aceeaşi îmbulzeală care miroase urât, aceleaşi figuri care îmi displac, aceiaşi paznici slinoşi care se cred boşii Universului. E bine totuşi că n-am prins rând la casă. N-aş fi intrat în veci, dar mi-era în drum, fiindcă a trebuit să mă duc după nişte balamale la Mobexpert. Apropo, dacă aveţi timp, daţi o fugă şi cumpăraţi/admiraţi

Anul trecut, la sfârşit de noiembrie :|. La asta se mai adaugă şi faptul că am avut parte de o toamnă destul de uscată, fără ploile pe care le detest, din cauza umidităţii care nu face niciun bine părului meu rebel, a umbrelelor care ocupă spaţiu aiurea în geantă, şi a deprimării pe care o induc în sufletele noastre.

Aveam cunoştiinţă, încă de la începutul campaniei electorale pentru primul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, de faptul că unii tineri, printre care şi un coleg de-ai mei de la facultate, fac propagandă electorală pentru un candidat sau altul- cu fluturaşi, cu umbrele, cu kilu' de faină, cu prezervative, sau mai ştiu eu cu ce. Colegul împărţea chestii din astea în cadrul campaniei lui Mirciulică Geoană. E mai rebel de felul lui, şi a zis de la bun început că o face doar pentru bani, şi nu pentru că ar fi vreun aprig susţinător de-ai Prostănacului. Aşadar, în cazul tinerilor, elevi, studenţi, şomeri, sau ce-or mai fi, aş mai înţelege implicarea într-un astfel de circ cu iz electoral. Pentru că îi ajută să-şi rontunjească veniturile, să îşi scoată amica/amicul în oraş, să-i dea bani de-o pâine mamei pensionare/şomere, astfel incât totul capătă o notă de bonomie şi o aură de intenţie demnă de respect. Toate bune şi frumoase, până aici. Însă, un pic mai devreme, eram î

Mă înnebuneşte, vreau să zic. Pentru că, de câteva zile am început să scot la lumină, de prin cotloane de dulap, haine şi încălţăminte de mult uitate. Alaltaieri seara am purtat cu drag o bluză de pe vremea când eram a 10a (ah, ce vremuri!). Astă seară port o hăinuţă care datează tot cam de pe-atunci. Dacă îmi sunt încă bune, înseamnă că mi-am păstrat într-o oarecare măsură silueta:D. Vă pup, dragilor, seară de vineri plăcută! Tre' să zbor acum:).

M-am trezit prea târziu ca să mai apuc să-mi beau cafeaua, dar aerul rece al dimineţii mi-a făcut foarte bine. Nu la fel a făcut şi ceaţa, deşi, dacă mă gândesc mai bine, avea un aspect foarte frumos cum stătea ea, aşa, întinsă pe tot cuprinsul Centrului oraşului. Oamenii care îşi bat joc de timpul, bunăvoinţa, şi încrederea altora, merită raşi de pe faţa Pământului. Până la ora asta, am 3 astfel de personaje în vizor. Ziua e lungă, so watch out! Azi joc teatru. O să încerc să mă bucur de razele Soarelui, iar mai târziu, de lumina Lunii. Nu mai am timp de scris acum. Să aveţi o zi frumoasă, dragilor!

Mai devreme, eram cu maman pe stradă, şi trecem pe lângă o agenţie de turism. Agenţia avea vitrină, iar pe sticla acesteia scria cu litere de-o şchioapă "Transport de persoane intern şi internaţional". Maman aproape că se opreşte din mers, şi, după mutriţa pe care o luase, simţeam că urmează să arunce o vorbă de duh. Se întoarce către mine şi-mi zice: N-au scris bine ăia pe vitrină. Mai precis ar fi fost "Transport de persoane intern, internaţional şi electoral"!

Poliţia Comunitară- nu i-am înţeles niciodată rolul, şi cu atât mai puţin de ce e cazul să plătim cu toţii pentru ceea ce ea, ca serviciu public, practic, NU face. Acum am intrat pentru prima dată pe site-ul Poliţiei Comunitare Braşov. Cred că voi rămâne prima, unica, şi ultima persoană care l-a vizitat, dar da, au chiar şi site- moderni oamenii, nimic de zis. Păcat că tot ce se găseşte acolo e pură teorie. La capitolul Rezultate , ne sunt prezentate doar cele din 2008, şi anume: colaborări cu reprezentanţi ai firmei concesionare de parcări publice, de salubrizare, etc; amenzi, avertismente, aplicate în baza unor diverse Hotărâri de Consiliu Local, ori legi; o listă interminabilă de măsuri. Partea interesantă e situaţia contravenţiilor constatate- la o primă, şi deloc prea matematică privire, orice om poate sesiza că numărul amenzilor achitate reprezintă aproximativ 10% din cuantumul total al acestora. Adică un fel de rahat făcut praf , mai pe româneşte vorbind. O altă mirifi

Ah, nu vă impacientaţi, gândindu-vă, Doamne fereşte, la Apocalipsă. Nici gând, nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu când va fi, şi nici dacă va fi vreodată. Aşa intitulez eu perioada anului în care urmează să intrăm de curând- în preajma Sărbătorilor de iarnă. De ce sfârşitul lumii ? Pentru că toată, dar absolut toată lumea, se comportă ca atare. Aleargă după mâncare de parcă ar veni foametea, după băuturi, mai rău decât dacă ar da vreo secetă, după provizii, de orice fel, chit că le trebuie sau nu, de-ai zice că dă cine ştie ce molimă peste biata omenire. Eu nu suport lumea. Lumea multă, care se atinge de mine, îngrămădeala, mirosurile amestecate, trupurile făcute unul cu celălalt prin forfota marilor magazine, fuga aia de-ai zice că s-ar sfârşi toate în zilele ce urmează, căratul copiilor printre infinitele coşuri încărcate ce freamată pe fiece milimetru al podelei magazinelor- toate astea creează un tablou care pe mine una, mă împinge să-mi fac cumpărăturile din timp, când încă po

Azi, în preajma prânzului, mi-a sunat telefonul încontinuu. Când cel fix, când mobilul, obligându-mă să vorbesc mai mult decât mi-aş fi dorit, să zâmbesc acru, şi să mă enervez cumplit. Am puţine persoane cu care îmi place cu adevărat să-mi pierd timpul la telefon, şi tocmai din acest motiv, după vreo 5-6 apeluri primite pe fix, în cadrul cărora am irosit aproximativ o oră şi jumătate, am smuls cablul din priză. Na, să mai sunaţi şi acum! Pe mine, în general, lumea mă sună ca să se plângă, respectiv să se laude. Azi, în prag de alegeri, placa a fost alta: Cu cine votezi? Cred că reţelele de telefonie şi-au frecat palmele azi, din pricina acestor cretini, că nici n-am cum să le zic altfel. Răspunsul meu: Votez cu cine votez şi punct. N-am stat la discuţii, am evitat pe cât posibil subiectul, pentru că eram pur şi simplu înnebunită că nu mai puteam scăpa din hăţişul receptor-mobil. Dacă vrei să faci sondaje, angajează-te la INSOMAR, CURS, etc. Dar nu mă lua pe mine cu cine vote

Ieri, când am deschis cutia poştală, pfaaai, să-mi dea lacrimile din nou. Un plic alb impecabil, fără expeditor, dar cu numele firmei la destinatar, m-a făcut să sper că ne-or fi trimis cei de la Finanţe vreo scutire de impozite pe tot anul viitor, recompensă pentru fidelitatea afişată de când ne ştim. Pe naiba. Rup anxious plicul, şi văd sigla roşie şi cu... trandafiri, a Alianţei PSD+PC. În colţul dreapta jos, o semnează "diplomatul" Geoană, nu înainte de a scrie drept formulă de încheiere "Cu încredere". De parcă i-ar fi scris mă-sii. Mă rog, îl scuzăm- poate că a lipsit de la ora de geografie unde s-a studiat scrisoarea formală. Minunata şi absolut udătoarea de batiste epistolă constă în prezentarea soluţiilor de scoatere din impas a IMM-urilor, propuse de Mr. Geoană. Prima dintre ravisantele măsuri o constituie, of course, eliminarea, de la 1 ianuarie 2010, a forfetarului. În privinţa asta, stimabile, dumneata nu făceai parte din coaliţia de guvern

Azi, după-amiază. Cer de sfârşit de toamnă. La câteva minute după. Nu v-ar plăcea să fiţi măcar pentru o zi, Soarele de pe cer? Să vă puteţi juca atât de frumos şi răvăşitor de colorat, cu norii purtaţi de vânt? PS. Să vă spun un secret- frumuseţea cerului se datorează faptului că azi a fost ziua de naştere a Pesicăi. La Mulţi Ani!

Acum deschisesem portalul live al Antenei 3 , şi nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine, că o şi aud pe gazda emisiunii, Dana Grecu, rostind în gura mare: "Lui Băsescu îi place mai mult în trei...", frază urmată de râsete în studio, care mai înfundate, care mai căscate. Pardon că-ndrăznesc, don'şoară/doamnă, dar vă treziţi cu amicii la o bere? Nu mai există niciun pic de bun-simt, ori ultima sută de metri din campania asta infectă v-a furat până şi ultimă fărâmă de respect faţă de cei ce se uită la voi???

Un pic mai devreme am fost la cumpărături cu maman . Şi cum nu găsesc nicăieri nişte roşii cel puţin satisfăcătoare, căci toate par coapte sub neon, plus că provenienţa de prin tot soiul de ţări calde nu îmi inspiră nici măcar cea mai mică poftă de a le gusta, am hotărât să mergem la piaţă. N-am mai fost la piaţă... de nici nu mai ştiu când, şi nici cum arată. Dacă vă regăsiţi în aceeaşi situaţie ca mine, staţi liniştiţi, nu pierdeţi absolut nimic. E o îmbulzeală urât mirositoare, nişte pensionari care îşi fac veacul zilnic pe-acolo, munţi de varză pe care n-o cumpără nimeni, roşii pătate şi aproape putrezite, struguri de import, umflaţi cu pompa. În schimb, am văzut mere româneşti, ionatane, cu un aspect aproape de revistă, însă am rafturile pline în beci, şi n-avea rost să luăm. Cu chiu, cu vai, am găsit nişte roşii mâncabile, la un nene care voia să strecoare în punguţă şi una stricată. Insă cu ochiul meu de vultur nu se pune nimeni! Cum găinile de casă, de când cu frigul, nu

E 2 şi jumătate noaptea. Ce-i cu mine, habar n-am. Presupun că fug de visele urâte, ce au început să-mi dea din nou târcoale. I-am vizionat, în reluare, pe Crinişor şi Geoană, la "debate-ul" de la Sinteza Zilei. Am început să fac recensământul genţilor- am ajuns pe undeva pe la 25, and still counting. Ce să fac şi eu, în loc de oi, număr genţi. Ploua atât de urât, rece, şi gri mai devreme, încât am luat decizia ca mâine, de-i umezeală afară, să nu ies deloc. Măcar atât mai merit şi eu din când în când- câte o zi de pauză totală. Pauză, pauză, dar trebuie să mă apuc să învăţ. Drepturile reale principale. Dacă se oferă cineva să înveţe în locul meu, îl rog să depună oferta aici. Ah, nu sunt amatori? Mă gândeam eu... Afară e un zgomot infernal. Maşina care vine să ridice tomberoanele cu resturi menajere face un vuiet asurzitor pentru o oră atât de mică. Bubuie şi trânteşte de-ai zice că se trezesc ziua, în amiaza mare. Bubu a văzut lumină în cameră, şi a început să mior

PS. Nu vi se pare şi vouă că alţii percep distracţia într-un mod mult mai civilizat decât o facem noi?

Pentru că Marilyn Monroe de România şi-a făcut intrarea în scenă. Relativ proaspăta duduie Antonescu, Adina Vălean, zice despre Crinişor: "Vreau să fie preşedintele meu" . Da' până acum ce ţi-a fost în PNL? Oricum, aşteptăm ziua de naştere a Crinului, ca să o auzim pe madama-i îmbrăcată într-o rochie tip sirenă, cântându-i şoptit, de la pupitrul Administraţiei Prezidenţiale, " Hepi sbărsdei, Mr. President... "

Deşi n-am practicat "sportul" acesta niciodată, aseară am fost curioasă să văd ce i-a adus pe oameni aici. Am ales cele mai populare, şi totodată amuzante sărciuri pe goagăl , care au împins cititori de ocazie înspre acest (deloc) umil blog. oana's blog - da, vraiment, pe mine mă găsiţi aici. tinu verezezan - credeţi-mă pe cuvânt, a trebuit să întreprind eu însămi un sărci ca să aflu ce e chestia asta. Şi am aflat- un manelist, sau ceva din aceeaşi specie. acum nimic nu ma mai bucura - nu ştiu exact ce-a căutat respectivul, însă ţin să îl anunţ că don'şoara care scrie aici nu e emo. Ba mai mult, însăşi filosofia de existenţă a blogului rezidă în bucurie:D. alei de promenada pe langa lac - nu avem nici d-astea. Încearcă în Cişmigiu. blog de gospodari - din fericire pentru cel ce-a căutat, am avut onoarea să găzduiesc aici şi astfel de personaje. Simpatice defel, nu ştiu cine ar putea să susţină contrariul. caricaturi de nunta - nunţile, în majoritate, sun

... de emoţie. Ajung acasă. În cutia poştală găsesc un plic. Imaginaţia-mi zbura către admiratorii mei, din întreaga lume, care n-au mai suportat distanţa, şi-au luat inima în dinţi, şi mi-au scris. Vraja se spulberă de îndată ce-mi arunc ochii pe colţul plicului, pe care scria Expeditor: Traian Băsescu , Preşedintele României. Presupun că ştiţi cam ce face toată lumea cu materialele de campanie- le aruncă la primul coş de gunoi, asta, bineînţeles, dacă vorbim de oameni cu bună creştere elementară. Eu nu. Am luat plicul, şi am lecturat epistola Băselului la cafeaua de seară. Sunt încă răvăşită- câte lucruri a făcut omu' ăsta pentru naţie, câte zice că mai are de făcut, cât de frumos promite că vom trăi şi noi bine vreodată, câte scuze îşi cere pentru greşelile din care a şi învăţat (zice el!), cât de eufemistic îi înjură pe parlamentari, ce speranţe pentru un mandat viitor îşi face. Mă mir cum de nu mi-a stat cafeaua în gât, Împieliţatule !!!

Hmm... Încă de aseară eram extrem de decisă în privinţa lucrurilor pe care le am de îndeplinit astăzi, printre care s-ar număra şi mersul la şcoală. Nu de alta, dar m-am făcut o chiulangioaică de prim rang. Acum nu mai sunt chiar atât de hotărâtă. Am deschis fereastra, şi e brrr , muuuult prea brrr pentru gustul meu. Îmi place când pentru lenea mea pot găsi fel de fel de motive, iar vremea constituie unul dintre cele mai plauzibile. Ca să vă distrag atenţia de la vremea groaznică (deloc genul meu de melodie, dar am auzit-o şi mi s-a părut drăguţă): Mă duc în dulap, ca să-mi caut haine pentru azi. Dacă am zis că merg, trebuie să mă ţin de cuvânt.

Ca să ne scărmănăm prin buzunare, să luăm împrumuturi pentru reabilitarea lor, toate pentru a-l afişa pe Crinişor la loc de cinste. Asta după ce, de vreo câteva seri, tot el, Crin-cel-Şifonat , s-a pogorât printre noi, mai precis, pe acoperişul Cerbului din Piaţa Sfatului. PS. Scuzaţi calitatea pozei, dar eram în deplasare. Dacă vreţi să vedeţi banner-ul live , be my guests;)

Citeam porcăria asta . Şi mă minunam ce le poate trăsni capul unora. Ca să demonstrez că nici eu nu-s mai prejos vin cu vreo două sugestii pentru domn' edil: să ne ofere reduceri la cumpărături (dacă se poate, şi la magazinele de pe Mariahilfer Strasse:D), plus reduceri la biletele de avion către marile capitale ale lumii (nu mă refer la vrăjeli gen Roma, Viena, Paris, ci la Washington DC, Tokyo, şi altele, mai colorate şi mai interesante;) ). Râdem, glumim, dar treaba e serioasă. Nu o dată m-am uitat în jurul meu, la facultate, şi de ce nu, la tinerii de pe stradă, şi m-am îngrozit. Nu par deloc genul care să fi auzit de muzee, şi cu atât mai puţin să fi deschis şi alte cărţi decât cele de lectură obligatorie (caz fericit de le-ar fi deschis măcar pe acelea!). Mersul la muzee şi mersul în club sunt două activităţi diametral opuse, dar absolut normale. Au fost inventate pentru dezmorţirea spiritului, şi pot fi făcute de aceeaşi persoană- vă zic eu, care mă pricep la multitaskin

... şi e prea dimineaţă ca să potrivesc cuvinte. Prefer muzica. Just hold my hand, and I'll take you there...

Iar el... cel mai mare dintre actori... Astăzi mi-am amintit despre prima, şi din păcate singura şi ultima dată, când l-am văzut- piesa Take, Ianke şi Cadâr. A fost demult, au trecut atât de mulţi ani, iar acum... acum a trecut şi el.

Cauza? Ipoteza organizării anticipatelor, în cazul în care Băselu' (Doamne fereşte!) apucă să dizolve bunătate de Parlament. Întâiul înspăimântat, debordant de sincer, printre altele şi (fost primar) braşovean de frunte, aici .

A fost un weekend plin. Azi iar e luni, şi zic unii că nici iarba n-ar creşte. Ieri am sărbătorit Mihaele, azi-noapte am sărbătorit Mihai. Gabrieli sau Gabriele n-am, de fapt am unul, dar e departe, în Canada. Azi mă sărbătoresc pe mine. Onomastica mea (exceptând Sf. Ioan, care abundă în calendar) e de două ori pe an. Onomastica de Claudia , zic. În aprilie, cu o zi înainte de ziua mea de naştere, şi astăzi. Sunt mucenică . Somn a fost puţin, dar de sărbătorit trebuie să sărbătoresc- mă duc la bancă, mă duc să plătesc facturi, mă cert, şi văd eu ce mai găsesc de făcut. Să aveţi o săptămână frumoasă, dragilor, la sfârşitul căreia să aveţi ce sărbători:D.