Noua aventură în bucătărie

După ce vara asta mi-am făcut antrenamentul cu nişte chifle umplute şi compot de mere, astăzi m-am ţinut de cuvânt şi am pus în tigaie planurile de aseară. E drept, n-a reuşit telefonul să mă trezească, dar chiar dacă am mai lâncezit cu vreo oră şi ceva peste ora ce se voia a trezirii, am reuşit să nu îmi dau cu stângul în dreptul şi să nu îmi las restul activităţilor de azi să fie împiedicate de gătit. Mdea, e-adevărat, nu credeam că voi ajunge să spun că gătesc, dar iată că şi fiţele au dezvăţ.

Pentru că tot ziceam că am mâncat enşpe kile de dovlecei pané vara asta, şi pentru că sâmbătă am cules tot vreo enşpe, pe care le am stocate în cămară, mi-am zis că pentru-nceputul aventurilor mele cu bucătăria n-ar fi rău să încep chiar cu dovlecei pané. Ştiam, în mare, reţeta, ce n-am ştiut am întrebat-o la telefon pe maman, asta nu înainte de a-mi agăţa un şorţ de bucătărie de gât.


Chestia pe care-o puteţi vedea în castron rezultă din dovleceii daţi pe răzătoare (nu, nu vă bucuraţi, nu mi-am dat şi unghiile), peste care se sparge un ou de casă, şi se presară sare, piper, mărar şi pătrunjel, cele din urmă mărunt tocate. Se amesteeecăăă. Buun.
Se încinge nişte ulei de palmier într-o tigaie, şi, încet-încetişor, cu o lingură, se pun pifteluţele din dovlecel la prăjit. Mie nu mi-au ieşit chiar ca tăiate cu şablonul, dar na, având în vedere că e prima oară, mă autoscuz.
Nu mi-am ars degetele, am reuşit să le şi întorc în tigaie cu o spatulă, nu mi-a sărit nici ulei încins între ochi, mai pe scurt, m-am descurcat. Ba chiar am început să cred că nu sunt chiar aşa de împiedicată într-ale bucătăritului.
Ce-a ieşit în final:


Nuuu, n-a fost atâta agitaţie pentru doar patru pifteluţe. Am avut un castron pliiin:D.

P.S. Cred că-mi deschid restaurant:))