Pfffff...
Dacă-n vreuna din zilele astea vedeţi vreo nebună ciufulită, nemachiată, încăţată cu un pantof cu toc de-o culoare, şi-un altul de-o alta, dar fără toc, cu o geantă agăţată de umăr, cu telefonu-ntr-o mână şi cheile-ntr-alta, să ştiţi că-s Eu, Oana. (I know I ain't God, but at least I show myself some respect by capitalizing the "e" in Eu:D).
Maman a plecat şi m-a lăsat cu fundu-n baltă. Noroc că nu-s rechini în bălţi, că altfel nu ştiu ce s-ar fi ales de mine.
De două zile am cearcăne albastre, mănânc precum o spartă, deşi, în concret, în casă nu prea mai e nimic de mâncare, scriu, plătesc, mă sucesc, fac cumpărături, le zâmbesc vecinilor când mi se adresează cu apelativul "frumoaso", pregătesc pacheţele cu dulciuri şi te-miri-ce mărunţişuri de-ale gurii, termosuri cu compot de mere culese din grădina vecinilor.
Ce-am mai făcut? Am apucat să dorm. Dar doar câteva ore, azi-noapte, căci de somn după-amiaza nici nu mai încape problema. Am vorbit ca disperata la telefon- nu ştiu cum s-o prezenta factura la sfârşit de lună, dar având în vedere că nu pot trăi fără maman, se înţelege. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi plecat la studii prin cine ştie ce cătune, la vreo 500 de kilometri depărtare de casă.
Am udat flori peste flori, peste flori. Îmi plac florile, am casa plină, grădina şi mai şi, însă dacă le ud o dată pe an e bine. Ei, acum îmi iese pe nas, mai ales că cele care sunt expuse la căldură 12 ore pe zi trebuie udate tot de doişpe ori. Când ud flori mai ud şi alte chestii pe lângă, cum ar fi mobilă, parchet, şi orice s-ar afla în apropierea ghivecelor. De-aici rezultă încă o bătaie de cap- să le usuc, să le şterg, să...
N-am timp nici măcar să beau cafeaua fără să-mi stea-n gât.
Acum mi-am pus telefonul să sune mâine de dimineaţă, ca să nu fiu putoare somnoroasă, şi să mă apuc de gătit. Ce anume am în plan, promit să vă arăt;).
E tare greu să fii maman.
Maman a plecat şi m-a lăsat cu fundu-n baltă. Noroc că nu-s rechini în bălţi, că altfel nu ştiu ce s-ar fi ales de mine.
De două zile am cearcăne albastre, mănânc precum o spartă, deşi, în concret, în casă nu prea mai e nimic de mâncare, scriu, plătesc, mă sucesc, fac cumpărături, le zâmbesc vecinilor când mi se adresează cu apelativul "frumoaso", pregătesc pacheţele cu dulciuri şi te-miri-ce mărunţişuri de-ale gurii, termosuri cu compot de mere culese din grădina vecinilor.
Ce-am mai făcut? Am apucat să dorm. Dar doar câteva ore, azi-noapte, căci de somn după-amiaza nici nu mai încape problema. Am vorbit ca disperata la telefon- nu ştiu cum s-o prezenta factura la sfârşit de lună, dar având în vedere că nu pot trăi fără maman, se înţelege. Nu ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi plecat la studii prin cine ştie ce cătune, la vreo 500 de kilometri depărtare de casă.
Am udat flori peste flori, peste flori. Îmi plac florile, am casa plină, grădina şi mai şi, însă dacă le ud o dată pe an e bine. Ei, acum îmi iese pe nas, mai ales că cele care sunt expuse la căldură 12 ore pe zi trebuie udate tot de doişpe ori. Când ud flori mai ud şi alte chestii pe lângă, cum ar fi mobilă, parchet, şi orice s-ar afla în apropierea ghivecelor. De-aici rezultă încă o bătaie de cap- să le usuc, să le şterg, să...
N-am timp nici măcar să beau cafeaua fără să-mi stea-n gât.
Acum mi-am pus telefonul să sune mâine de dimineaţă, ca să nu fiu putoare somnoroasă, şi să mă apuc de gătit. Ce anume am în plan, promit să vă arăt;).
E tare greu să fii maman.
Comentarii