Cine se mai bucură de toamnă?

-

Fetele astea mi-au amintit de colajele cu frunze, de la orele de desen, din clasele primare.



P.S. Nu vi se pare că au mai rămas extrem de puţini copii normali? Nu v-aş întreba, dar eu mă îngrozesc de ceea ce îi văd făcând, respectiv aud rostind, fie pe stradă, fie în parcul de sub geamul meu.









Comentarii

ionutu a spus…
Eu mă bucur cu juma' de bucurie. Cu cealaltă mă întristez pentru că odată cu toamna, ne aşteaptă şi facturile mai mari la utilităţi. Ce rahat! Cînd eşti adult, nici nu te mai poţi bucura în voie de lucrurile frumoase pe care ţi le oferă viaţa.. :(
23 septembrie 2009 la 16:01
Oana a spus…
@ Ionutu: S-ar putea să ai dreptate... Dar eu zic că fiecare dintre noi poate fi copil, măcar aşa, din când în când, şi se poate lăsa fericit de cele mai mărunte chestii:)
23 septembrie 2009 la 16:17
ionutu a spus…
corect! Pe mine ciocolata mă face să redevin copil. De fapt scoate copilul din mine.
23 septembrie 2009 la 19:12
Oana a spus…
@ Ionutu: Pff...Spune-mi si mie, cui nu-i place ciocolata?! Eu ma simt cel mai copil atunci cand primesc dulciuri de la bunici:D
23 septembrie 2009 la 22:58
notopic a spus…
Oana ai mare dreptate.
Si eu ma uit la copiii de azi si parca nu-mi vine sa cred...
Stau si ma gandesc la copilaria mea...a noastra. Poate n-am avut tot ce au copiii acum... n-am avut monstrii si transformers...si cine stie ce jucarii complicate, n-am avut calculator decat in liceu...
Aveam jucarii simple... multe ni le faceam noi: tevi cu cornete de hartie...
Dar in final stii ceva... n-as da copilaria mea pe zece copilarii de azi.
Parca totul a devenit mai serios, mai trist... ma uit pana si pe CartoonNetwork si ma minunez de ce desene animate au copiii de azi... Oare ce s-a intamplat cu Tom & Jerry? Cand au ajuns si ei "invechiti" si cine a tras concluzia ca au ajuns astfel... ?

P.S: off topic - nu stiam ca vechea tema a blogului meu nu-ti era pe plac ( hai bine... ai mentionat tu de vreo 2-3 ori asa in treacat treaba asta... dar "nu stiam" :P ). Sper ca asta de acum sa fie mai pe gustul tau ( ca pe al meu e :D )
23 septembrie 2009 la 23:00
Oana a spus…
@ Notopic: Bine-ai venit printre copii:D. Nici eu nu mi-aş schimba copilăria cu nimic, nu găsesc nimic mai perfect, ba chiar aş mai vrea să mai trăiesc măcar o zi din aceea careless.
Eu şi-acum mă uit la Tom&Jerry- am toate episoadele, şi sunt mândră:D- şi nu m-aş putea sătura nici după încă un milion de vizionări. Concluzia, dură, dar adevarată, e că eu, una, nu mă văd mâncând pensie după copiii din ziua de azi:))
23 septembrie 2009 la 23:32
Marius Ola a spus…
Toamna te îndemnă de cele mai multe ori la visare. De ce să nu visăm şi că suntem din nou copii? Să ne bălăcim în covorul de frunze aruncând picioruşele în coloritul ruginiu al toamnei. Dar, parcă, nici toamna nu mai e ce a fost. Am crescut poate prea mult. Privim totul din perspectiva omului matur, al realităţii, al unei vieţi prea comerciale. Oare, am uitat să visăm?...
24 septembrie 2009 la 09:11
Oana a spus…
@ Marius: Dacă n-ai aflat încă, te informez că eu sunt o visătoare profesionistă. Nicio zi fără un vis frumos:D
24 septembrie 2009 la 09:23
Anonim a spus…
O@n@, ai dreptate! :) vazand poza mi-am adus si eu aminte cu nostalgie de orele acelea de desen. parca totul era mai simplu atunci. ma grabeam cu atata nerabdare sa "fiu si eu mare", sa nu mai depind de ceilalti... acum sunt mare, dar cu ce pret? farmecul de ATUNCI nu il pot regasi in nimic ACUM...
24 septembrie 2009 la 16:46
Anonim a spus…
notopic, ai dreptate! la faza cu desenele animate. cine mai stie de cartea cartilor (nu sunt eu religios si nu cred in d-zeu, dar erau niste desene educative si frumoase) sau de captain planet care ii invata pe copii sa protejeze mediul... redifuzarea lor cred ca ar educa mai mult decat banii aruncati pe "campanii" ecologice. imi amintesc insufletirea cu care ma bucuram cand eroii ii invingeau pe "cei rai". acum totul e "robotico-mistico-cyber-mega-sf"... tom&jerry - funny indeed. si acum le savurez zambind. si mai sunt si animatiile celor de la looney tunes (porky, duffy, bugs bunny - cei cu care am copilarit)
24 septembrie 2009 la 16:58
Anonim a spus…
notopic, ai dreptate! la faza cu desenele animate. cine mai stie de cartea cartilor (nu sunt eu religios si nu cred in d-zeu, dar erau niste desene educative si frumoase) sau de captain planet care ii invata pe copii sa protejeze mediul... redifuzarea lor cred ca ar educa mai mult decat banii aruncati pe "campanii" ecologice. imi amintesc insufletirea cu care ma bucuram cand eroii ii invingeau pe "cei rai". acum totul e "robotico-mistico-cyber-mega-sf"... tom&jerry - funny indeed. si acum le savurez zambind. si mai sunt si animatiile celor de la looney tunes (porky, duffy, bugs bunny - cei cu care am copilarit)
24 septembrie 2009 la 17:04
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

1 Iulie 2008

-
Imagine
Nu... Azi sunt mult prea bulversata ca sa pot scrie despre ceva concret si coerent... Nu e caldura cea care ma face sa ma simt asa, ci mai degraba ceea ce se intampla, sau nu, in jurul meu... Am scapat de ce-mi era mai frica... Gata si cu atlasele aruncate prin camera si foile imprastiate peste tot... De vineri incoace, toata hartogaria s-a micsorat considerabil, dar nu se pune inca problema focului de tabara... Somn adanc dupa-amiaza, trezit cu duduiala de utilaje de asfaltat... Patul, peretii- totul se cutremura... Draguta senzatie pentru momentele imediat urmatoare somnului... Mdaaa... Vorbit la telefon vreo doua ore, insumat, am papat zmeura, caise, inghetata, am baut suc, cafea si ceai... nu stiu ce-i cu mine, dar parca-s prea multe, si am facut iar burta... Asta nu-mi place, incep sa nu ma mai iubesc... Ca sa nu uit, mancati ciocolata- inlocuieste cu succes dragostea... De-acum vreo 2 ore am intrat iar intr-o sfera depresiva... Dar inainte, macar puteam sa ma manifest... Acum, in...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...

1 MARTIE. ACUM CHIAR E PRIMĂVARĂ!

-
Imagine
Am simţit că trebuie să emfatizez venirea ei chiar şi prin majusculele din titlul postării. O simţim alergând zglobie prin aerul cald pe care îl respirăm, prin vrăbiuţele care ridică rotocoale de praf în zborul lor, prin moţureii de mesteacăn care au înflorit, şi prin mugurii liliecilor ori ai magnoliilor. Îi simţim vântul pe jumătate cald, pe jumătate rece, pătrunzându-ne prin hainele poate prea subţiri pentru vremea de afară. A fost primăvară chiar şi în lapoviţa de sâmbătă seara, care s-a topit la fel de repede precum a şi căzut din cer. E primăvară în toate grădinile, unde, cu mic, cu mare, şi-au făcut apariţia primule multicolore, ghiocei, şi narcise. Cele dintâi cu flori de-a binelea, ultimele doar cu boboci. E primăvară- s-o lăsăm să ne înverzească sufletele!:)
Citeşte mai departe...