De-a v-aţi ascunselea!

-
Pentru că, uneori, mai avem nevoie şi de joacă.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Gânduri sub clar de Lună

-
 Îi plăcea părul lui blond, dar rar și mereu deranjat. Ochii lui erau ca două mărgele, sclipind a optimism și mereu zâmbitori, deși viața nu îi dăduse motive de fericire mereu. Îi admira inteligența, dorința de cunoaștere, binele pe care îl făcea pentru semeni, pasiunea pentru artă, dorința de a trece peste trecutul dezamăgitor, felul în care vorbeau pe diferite teme, schimbul de idei și deschiderea către nou. Nu avea mâini frumoase, ca de statuie, dar când îi prindea mâna într-ale lui sau i-o săruta, se simțea în siguranță și liniștită. Căutase liniștea aceea ani în șir, și o găsea în el, în ei. În felul în care îi zâmbea sau o săruta în păr, în felul în care îi purta de grijă și se asigura mereu că îi este bine. În apelul telefonic de bună dimineața și în serile petrecute îmbrățișați, tăcuți sau râzând în hohote, pe canapea. Se temuse mereu că va pierde toate astea, senzația aceea de bine, de simplu și curat, neforțată. Îi era drag chipul acela luminos ca un soare, i se părea fru...
Citeşte mai departe...

Cea mai frumoasă vară

-
Imagine
  Fusese cea mai frumoasă vară, prima, după multe veri din mulți ani.  Momentele când o privea, le simțea ca și când ar fi privit-o soarele însuși- cald, îmbietor, ca-ntr-o zi de vară din cele pe care le iubea atât. Sperase atât de mult ca promisiunea lui- că vor avea timp pentru toate cele pe care își puseseră în gând să le trăiască, să fie adevărată, încât orice rază de soare pălea în fața optimismului oarecum naiv. Când o atingea, era ca și când ar fi adiat vântul pe pielea ei bronzată, atunci când își petrecea amiezile în iarba din grădină, privind jocul norilor. O entuziasma complicitatea privirilor dintre ei, dar și momentele când îi vorbea- îi simțea vocea ca pe o melodie, iar vorbele, ca pe niște poezii.  În vara aceea îi spunsese frecvent că e frumoasă,  iar ea zâmbea larg și îi răspundea cu același compliment. Nu știa dacă de vină e vara, însă starea de liniște pe care o trăiau împreună era ceva ce așteptase vreme îndelungată. Iar dorul pe care îl simțeau c...
Citeşte mai departe...

E vineri? S-a terminat s(tr)esiunea!!!

-
A sosit şi ziua Z. Cu tot setul de nervi, din cauza tuturor imbecililor, care din dorinţa de a se simţi importanţi şi băgaţi în seamă (chiar dacă asta înseamnă înjurăturile a sute de studenţi) s-au gândit că n-ar fi rău să ne strice programul, tocmai într-o zi frumoasă de vineri, când păsărelele au cântat încă din zori (asta vă spun sigur, pentru ca sunt trează de la 6), soarele a strălucit puternic, iar străşinile au curs continuu, zi numai bună de savurat in aer liber. Oricum, senzaţie ca asta întâlnim o dată la jumătate de an universitar. Ţi-e sete, ţi-e foame, pe mine m-au durut călcâiele de stat în picioare, dar când ieşi de la ultimul examen... nimic nu se compară! Aşadar, ca să fie treaba oablă, declar deschise vacanţa, aripile noastre, precum şi cheful de distracţie (momentan nu ne încearcă decât cheful de somn... dar weekend-ul e lung, noaptea de sâmbătă e promiţătoare, iar duminică... duminică e aniversarea lui Luca:D). Dragilor, sunt prea entuziasmată, şi în acelaşi...
Citeşte mai departe...