Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Comentarii
Si eu ma uit la copiii de azi si parca nu-mi vine sa cred...
Stau si ma gandesc la copilaria mea...a noastra. Poate n-am avut tot ce au copiii acum... n-am avut monstrii si transformers...si cine stie ce jucarii complicate, n-am avut calculator decat in liceu...
Aveam jucarii simple... multe ni le faceam noi: tevi cu cornete de hartie...
Dar in final stii ceva... n-as da copilaria mea pe zece copilarii de azi.
Parca totul a devenit mai serios, mai trist... ma uit pana si pe CartoonNetwork si ma minunez de ce desene animate au copiii de azi... Oare ce s-a intamplat cu Tom & Jerry? Cand au ajuns si ei "invechiti" si cine a tras concluzia ca au ajuns astfel... ?
P.S: off topic - nu stiam ca vechea tema a blogului meu nu-ti era pe plac ( hai bine... ai mentionat tu de vreo 2-3 ori asa in treacat treaba asta... dar "nu stiam" :P ). Sper ca asta de acum sa fie mai pe gustul tau ( ca pe al meu e :D )
Eu şi-acum mă uit la Tom&Jerry- am toate episoadele, şi sunt mândră:D- şi nu m-aş putea sătura nici după încă un milion de vizionări. Concluzia, dură, dar adevarată, e că eu, una, nu mă văd mâncând pensie după copiii din ziua de azi:))