Îi plăcea părul lui blond, dar rar și mereu deranjat. Ochii lui erau ca două mărgele, sclipind a optimism și mereu zâmbitori, deși viața nu îi dăduse motive de fericire mereu. Îi admira inteligența, dorința de cunoaștere, binele pe care îl făcea pentru semeni, pasiunea pentru artă, dorința de a trece peste trecutul dezamăgitor, felul în care vorbeau pe diferite teme, schimbul de idei și deschiderea către nou. Nu avea mâini frumoase, ca de statuie, dar când îi prindea mâna într-ale lui sau i-o săruta, se simțea în siguranță și liniștită. Căutase liniștea aceea ani în șir, și o găsea în el, în ei. În felul în care îi zâmbea sau o săruta în păr, în felul în care îi purta de grijă și se asigura mereu că îi este bine. În apelul telefonic de bună dimineața și în serile petrecute îmbrățișați, tăcuți sau râzând în hohote, pe canapea. Se temuse mereu că va pierde toate astea, senzația aceea de bine, de simplu și curat, neforțată. Îi era drag chipul acela luminos ca un soare, i se părea frumos
Comentarii
Si eu ma uit la copiii de azi si parca nu-mi vine sa cred...
Stau si ma gandesc la copilaria mea...a noastra. Poate n-am avut tot ce au copiii acum... n-am avut monstrii si transformers...si cine stie ce jucarii complicate, n-am avut calculator decat in liceu...
Aveam jucarii simple... multe ni le faceam noi: tevi cu cornete de hartie...
Dar in final stii ceva... n-as da copilaria mea pe zece copilarii de azi.
Parca totul a devenit mai serios, mai trist... ma uit pana si pe CartoonNetwork si ma minunez de ce desene animate au copiii de azi... Oare ce s-a intamplat cu Tom & Jerry? Cand au ajuns si ei "invechiti" si cine a tras concluzia ca au ajuns astfel... ?
P.S: off topic - nu stiam ca vechea tema a blogului meu nu-ti era pe plac ( hai bine... ai mentionat tu de vreo 2-3 ori asa in treacat treaba asta... dar "nu stiam" :P ). Sper ca asta de acum sa fie mai pe gustul tau ( ca pe al meu e :D )
Eu şi-acum mă uit la Tom&Jerry- am toate episoadele, şi sunt mândră:D- şi nu m-aş putea sătura nici după încă un milion de vizionări. Concluzia, dură, dar adevarată, e că eu, una, nu mă văd mâncând pensie după copiii din ziua de azi:))