Oi fi doar intuitivă, sau veritabilă cobe?

-

Nu ştiu cum sunt alţii, dar mie mi se întâmplă, uneori, să mi se pună un nod. Un nod ce stă ori în gât, ori în stomac. Şi se agită, şi mă agită, undeva pe la ora culcării. Şi, de-a lungul vremii, am învăţat, eu de la mine, că nodurile astea nu-s a bună. Pentru că, după ce mă chinuie o vreme, şi uneori nu mă lasă să adorm precum o prinţesă în puf, se întâmplă ceva. Ceva rău, în genere.
Aşa a fost şi-acum. Aveam un nod de câteva săptămâni. Azi-dimineaţă m-am trezit fără nod, afundată radios între multele perne ce-mi facilitează somnul. Bineînţeles, la o jumătate de oră după, sună telefonul. Răul fusese produs deja.

Acum, nu zic că e rău să ai o intuiţie bună, te-ajută mai mult decât şi-ar închipui unii... dar... uneori e parcă prea mult. Mă tem că de-acum încolo mă voi teme şi mai abitir de noduri, şi-mi voi induce eu, singurică, în subconştient, că ceva trebuie să se întâmple.

A fost o zi tare urâtă. Una urâtă de tot, cum am mai avut multe, de-a lungul ultimului an... E drept, m-am cam obişnuit, dar chiar trebuie ca toate cele mai crâncene păţanii să mi se întâmple numai mie?

Comentarii

Marius Ola a spus…
Orice întâmplări, rele sau bune, însemnă experienţă. Intuiţia provine din astfel de experienţe. Pot fi doar spirituale sau din raelitate, dar tot experinţe. Însă, atunci, când experineţele sunt rele, ne gândim că toate ni se întâmplă numai nouă. Atenţie: Ale gutte Dinge sind drei!
26 septembrie 2009 la 10:12
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...