Mai aproape cu un pas şi-o picătură topită...


Ieri făceam caz din faptul că nu voi mai trece pe-aici atât de frecvent. Azi nu mi-am putut ţine degetele deoparte de taste. Chiar de-ar fi 10 cuvinte, trebuie să le scriu. Demonstrează, oare, dependenţa mea de blogul ăsta?

Oricum ar sta lucrurile, cine m-a văzut azi, plimbându-mi agale fizicul pe stradă, să nu se sperie. Eu eram, deşi aveam o bună dispoziţie ce mi se trage de la vremea aproape primăvăratică ce s-a instalat în ultimele ore la noi în oraş, plus un zâmbet nemotivat şi speranţă în privire.
A fost atât de frumos afară încât îmi venea să stau pur şi simplu să privesc Tâmpa- cum zăpada se scurge printre copaci şi dezvăluie negrul frunzelor uscate de toamnă. Până şi Biserica Neagră începuse să redevină neagră, zăpada de pe acoperiş prăvălindu-se încetul cu încetul. N-am stat la şcoală decât preţ de un curs. Unde toată lumea era ursuză. Au unii un stil de a-ţi întuneca ziua, ceva de speriat! Ca să nu mă molipsesc, am luat-o la pas spre casă, pe jos, pe sub streşinile ude şi din care îmi picura apă- pe haine, în păr, pe frunte... Nu contează- după atâta ger, azi a fost motiv de speranţă. Şi nu îi înţeleg pe cei care-au purtat haine extrem de groase azi, pe cei care şi-au păstrat căciulile trase până pe urechi. Era păcat să nu simţi aerul destul de rece, dar prietenos şi inviting, să nu vezi cum picură apă de prin scocurile caselor, sau cum ţi se murdăresc cizmele până sus, înspre genunchi, de noroiul topit şi veşnic necurăţat, din raţiuni tipic romaneşti.

Mergeam şi observam că lumea pare obosită, şi nu ştiu dacă sunt bucatele pline de colesterol îngurgitate cu vreo două săptămâni in urmă de vină. Cu toţii fugim de criză, chiar dacă pare un subiect răsuflat, exasperant, sau cum vreţi voi. Euro continuă sa-şi facă de cap, şi sincer, îmi pare rău acum, că n-am nişte rezerve mai serioase de euro- afacerea ar fi fost una grozavă.
Ne oboseşte cel mai mult faptul că tot ceea ce ne înconjoară e pesimist. Nimeni, de nicăieri nu iţi spune ceva de bine. Toată lumea se plânge, cu motiv sau fără, de oarece insuccesuri, ca să adaptez pluralul substantival folosit de prima odraslă a ţării.
Nici eu n-o duc bine. Motivele sunt multe, sper să nu devină şi mai multe, dar a mă plânge nu m-ar ajuta la nimic. Nu ştiu câţi dintre voi v-aţi uitat pe un post tv, în ultima vreme, ca să vedeţi numărul de sinucideri... De la oameni de afaceri înglodaţi în datorii şi până la instrumentiştii de la Filarmonica Operei Braşov. Nu asta e soluţia. Niciodată nu trebuie să ne dăm bătuţi de ceva ce oricum trece. Capul mereu sus, pentru că îi scoate din sărite pe mulţi, şi încredere în sine. Asta e reţeta. Cumva, cumva, toate trece.

Şi vin altele.
Şi vine şi primăvara.

Comentarii

Anonim a spus…
Buna seara Oana!
Ma bucur sa vad ca nu te-ai abtinut... asa cum iti propusesei ieri... de la a scrie :D
Da... cred ca asta e o dovada clara a dependentei fata de blog... dependenta de care, ca si mine, te faci vinovata :D
Adevarul e ca... nu are rost sa mint... leapsa nu ti-am oferit-o "la intamplare" :D. Ieri am trecut peste blogul tau si m-am intristat putin afland de decizia ta.... asa ca mi-am zis sa "te strang putin cu usa" spre a mai posta... macar cateva cuvinte acolo.. din cand in cand ( rar numai...daca asa vrei/ simti... dar nu foarte rar... ca nu-s om rabdator :D ).
Oricum... ma bucur sa vad ca te declari dependenta si te astept cu drag la intalnirile noastre " Blogeri Anonimi " ( sa-mi spui daca te intereseaza si-ti voi da detalii privind data si locul unde se tine urmatoarea :D ).
Oana a spus…
@ notopic: bună seara şi ţie! din câte vezi ma bucur şi eu că am revenit, chiar dacă nici măcar n-am plecat, dar mă rog:))
Păi mă interesează... De fapt, stai că iţi scriu la tine:P
Anonim a spus…
Buna Oana!!
Am citit mesajul tau si...
Ideea e ca faza cu intalnirile "Blogeri anonimi" am spus-o ca o gluma ( stii cum sunt celebrele intalniri "Alcoolici Anonimi"... sau diferitele activitati de acest gen pentru cei dependenti de... droguri si alte lucruri :D . Intalnirile alea la care fiecare se ridica si zice: Salut... sunt X si sunt dependent de... A trecut o saptamana de cand nu am mai "tras"... etc.. si toata lumea il aplauda :) ).
E drept ca am auzit si de intalniri ale blogerilor. Stiu de cateva in Bucuresti ( de obicei au loc intr-un bar... intr-o terasa... cafenea... etc... Fiecare poarta cate un ecuson cu userul sau...
Cred ca e interesant sa participi la asa ceva, mai ales dupa ce "l-ai si citit" pe cel care-ti sta acum in fata...
In Brasov insa... auzisem ceva de genul pe vremea cand aveam blogul pe Haipa.ro . Se pare insa ca intalnirea nu s-a materializat ( oare de ce nu ma mira? :D ). Dupa parerea mea blogosfera brasoveana este printre cele mai "plictisitoare" si rar gasesti oameni cu care sa poti purta o discutie sau cu care sa poti organiza ceva... Multi au blog... putini il si vor ( cam asa vad eu...) . Adevarul e ca... din cate stiu... in blogroll-ul meu sunt 3 brasoveni ( parca!!...sper sa nu uit pe cineva )... cu tot cu tine :D si deci... o intalnire a blogerilor brasoveni imi e imposibil de organizat... o iesire in 4... poate :)) .
Asta nu inseamna ca refuz sa cunosc pe cineva...
Asa ca... daca intr-adevar te intereseaza... candva... cand vom avea amandoi timp si o sa ne si simtim mai bine ( eu fiind momentan inca destul de racit...)... sa stam la " un pahar de vorba " si o cafea... Desigur daca asa ceva se va petrece... atunci se va petrece intr-un spatiu public, cu multa lume in jur, unde sa te simti in siguranta si sa nu-ti faci griji privind o eventuala rapire sau ceva de genul :))) Eu prefer Deanes Pub ( pe republicii)... pentru internetul wireless excelent :D
In orice caz... daca intr-adevar te intereseaza... mai vorbim. Uite... ID-ul meu il gasesti "la mine" in Despre si Contact...
Dupa cum am zis... nu refuz nicio noua cunostinta... si... sincer... o cafea in compania ta trebuie sa recunosc ca mi-ar face o deosebita placere Oana!!
In rest... numai de bine!!
... si desigur
La buna citire!!

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie