Pofta...

-

Ma cert cu Pesi... Cearta- impropriu zis, doar o diferenta de opinii... Pe tema ca eu am pofta de Viena... Mi-e dor de Viena... Si am murit de invidie cand mi-a povestit vara-mea pe unde s-a plimbat in luna de miere, in Viena... Ma enerveaza timpul care ma desparte de ultimul drum acolo- 2 ani... E drept ca o parte din calatoria aia mi-a cam stricat pofta de atunci- si de viata, dar si de mancare... Dar tot ce e urat se sterge, lucrurile frumoase raman... Si Viena e frumoasa, si m-as muta acolo intr-o clipita... Fara bagaje chiar, pentru ca as avea de unde sa fac shopping...

De ce ma cert cu Pesi? E simplu- eu vreau, si m-as duce, desi in momentul de fata am alte prioritati in viata, ea nu vrea, tocmai din cauza unor prioritati... Solutia ei? O sa avem timp mai tarziu... Riposta mea? La 40 de ani- no way... Acum e momentul... Atunci o sa fii mult prea ocupat cu altele ca sa mai ai timp sa te bucuri cu adevarat, sa respiri aerul vienez, sa faci kilometri prin magazine, sa le raspunzi la zambete oamenilor de acolo...
Mi-am amintit acum ca mi-era dor, mai demult, de mirosul strazilor, hotelurilor, de izul de istorie si de luminile ce strapung atat de frumos intunericul noptilor...
Si tot acum mi-am amintit ce-mi spunea F. anul trecut, cam tot pe vremea asta: ca fiecare lucru ar trebui sa il faci atunci cand iti ofera satisfactia maxima... In speta, el se referea la o masina, pe care una e sa o ai la 28, si alta la 50... Dar se aplica si in alte situatii, ca si in cea a poftei mele de strabatut Viena...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...