Pofta...


Ma cert cu Pesi... Cearta- impropriu zis, doar o diferenta de opinii... Pe tema ca eu am pofta de Viena... Mi-e dor de Viena... Si am murit de invidie cand mi-a povestit vara-mea pe unde s-a plimbat in luna de miere, in Viena... Ma enerveaza timpul care ma desparte de ultimul drum acolo- 2 ani... E drept ca o parte din calatoria aia mi-a cam stricat pofta de atunci- si de viata, dar si de mancare... Dar tot ce e urat se sterge, lucrurile frumoase raman... Si Viena e frumoasa, si m-as muta acolo intr-o clipita... Fara bagaje chiar, pentru ca as avea de unde sa fac shopping...

De ce ma cert cu Pesi? E simplu- eu vreau, si m-as duce, desi in momentul de fata am alte prioritati in viata, ea nu vrea, tocmai din cauza unor prioritati... Solutia ei? O sa avem timp mai tarziu... Riposta mea? La 40 de ani- no way... Acum e momentul... Atunci o sa fii mult prea ocupat cu altele ca sa mai ai timp sa te bucuri cu adevarat, sa respiri aerul vienez, sa faci kilometri prin magazine, sa le raspunzi la zambete oamenilor de acolo...
Mi-am amintit acum ca mi-era dor, mai demult, de mirosul strazilor, hotelurilor, de izul de istorie si de luminile ce strapung atat de frumos intunericul noptilor...
Si tot acum mi-am amintit ce-mi spunea F. anul trecut, cam tot pe vremea asta: ca fiecare lucru ar trebui sa il faci atunci cand iti ofera satisfactia maxima... In speta, el se referea la o masina, pe care una e sa o ai la 28, si alta la 50... Dar se aplica si in alte situatii, ca si in cea a poftei mele de strabatut Viena...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie