23 Octombrie 2008
Cateodata tind sa fiu mai rautacioasa si mai acida decat de obicei... In mod normal, ma enervez repede, si dupa ce ma descarc, imi trece la fel de repede... Asa s-a intamplat si aseara... Am aruncat cu ou si cu otet in tot ce ma enerva la ora respectiva...
Nervii mei de miercuri noaptea, inspre joi, se datorau ritmului meu de viata tot mai haotic, din care nici macar eu nu mai inteleg nimic, absolut nimic...
Saptamana asta a fost o adevarata batalie cu ceilalti, dar si cu mine... Luni nu mai stiu ce s-a intamplat, desi am retinut esentialul- o zi excelenta din punct de vedere prost... Marti a continuat in acelasi ritm, cu nervi peste nervi, o clumsy Oana, care a daramat un ghiveci si si-a umplut jumatate de camera cu pamant... Un drum esuat pana pe Colina vietii, de la capatul lumii, si sa nu isi imagineze cineva ca acela e ultimul drum degeaba... No way... Miercuri am alergat prin trafic ca o nebuna, pentru 20 de minute de asa-zisa scoala... And then, guess what ? Trei cursuri suspendate (in aer), back home... Cred ca singurul lucru bun din ziua de ieri a fost vizita la Ioana, si statul la taclale, cu ea si cu Vane, ca-n vremurile bune, cu un pahar de Cola, si un sandvis la pachet...
Azi, in schimb, s-a compensat, intr-un fel, agitatia de peste prima parte a acestei mirobolante saptamani... Am incorporat o zi de weekend in cursul zilelor lucratoare, si am plecat la Dobarlau, fara un scop precis, infara de acela de a-mi aduce bunicii adoptivi inapoi in oras, pentru ca a sosit vremea (si temperatura) ca resedinta de vara sa fie schimbata cu cea de iarna... Cafea sorbita la soare, nuci proaspete, care se si decojesc, asa cum imi place mie, un bunic harnic, ce-si adaposteste mustul in racoarea pivnitei, o bunica spunandu-mi ca "miros a studenta", si Tomita, cel mai mare print dintre printii felini...
Nervii mei de miercuri noaptea, inspre joi, se datorau ritmului meu de viata tot mai haotic, din care nici macar eu nu mai inteleg nimic, absolut nimic...
Saptamana asta a fost o adevarata batalie cu ceilalti, dar si cu mine... Luni nu mai stiu ce s-a intamplat, desi am retinut esentialul- o zi excelenta din punct de vedere prost... Marti a continuat in acelasi ritm, cu nervi peste nervi, o clumsy Oana, care a daramat un ghiveci si si-a umplut jumatate de camera cu pamant... Un drum esuat pana pe Colina vietii, de la capatul lumii, si sa nu isi imagineze cineva ca acela e ultimul drum degeaba... No way... Miercuri am alergat prin trafic ca o nebuna, pentru 20 de minute de asa-zisa scoala... And then, guess what ? Trei cursuri suspendate (in aer), back home... Cred ca singurul lucru bun din ziua de ieri a fost vizita la Ioana, si statul la taclale, cu ea si cu Vane, ca-n vremurile bune, cu un pahar de Cola, si un sandvis la pachet...
Azi, in schimb, s-a compensat, intr-un fel, agitatia de peste prima parte a acestei mirobolante saptamani... Am incorporat o zi de weekend in cursul zilelor lucratoare, si am plecat la Dobarlau, fara un scop precis, infara de acela de a-mi aduce bunicii adoptivi inapoi in oras, pentru ca a sosit vremea (si temperatura) ca resedinta de vara sa fie schimbata cu cea de iarna... Cafea sorbita la soare, nuci proaspete, care se si decojesc, asa cum imi place mie, un bunic harnic, ce-si adaposteste mustul in racoarea pivnitei, o bunica spunandu-mi ca "miros a studenta", si Tomita, cel mai mare print dintre printii felini...
La noi, eterna si interminabila curatenie in curte... Peste tot numai cuie, aschiute, rumegus, lemnute, lemnisoare si tot setul... Am intreprins si activitati de "jardinage"... Am taiat tulpinile daliilor, topite deja de bruma groasa ce cade noapte de noapte, am strans "recolta" de salvie, si am asistat cu privitul la taiatul trandafirilor cataratori... M-am bronzat, dar numai pe fata, si desi acum pielea e destul de rosie, maine cu siguranta va avea nuanta aceea adorabila de ciocolatiu... Am facut poze, am mai hoinarit si am constatat ca bradusele ce umpleau iarba s-au trecut- de-abia daca am gasit vreo doua...
Same ol’ Brasov again... Nervi de seara... Adica, nu chiar nervi, ci mai degraba o revolta interioara, impotriva tuturor acelora care isi permit sa ne terfeleasca limba romana prin cele mai inglodate mocirle... Mi se pare nesimtire sa apari pe un post public de televiziune, (unde s-ar presupune ca norma limbii ar trebui respectata intocmai, din cauza influentei enorme pe care o exercita asupra maselor sociale) rostind de 2 ori aceeasi porcarie (atat am numarat eu in 5 minute, imaginati-va ce dezastru in cele 2 cat dureaza "minunatia televizata") : "ramane DECAT X", "ramane DECAT perechea 2"... Toate astea cu o nonsalanta absolut provocatoare de sila... De ce m-ar mai mira Floricica Ciresel, sau Leana Amarii cand le aud pe strada ? Nu stiu, poate am eu prea mult bun simt, sau un al n-spelea simt extrem de dezvoltat si dornic de aplicat cate-o palma tuturor acestor specimene...
Inchei aici, nu inainte de a mentiona ca maine urmeaza un post si mai nervos...
Same ol’ Brasov again... Nervi de seara... Adica, nu chiar nervi, ci mai degraba o revolta interioara, impotriva tuturor acelora care isi permit sa ne terfeleasca limba romana prin cele mai inglodate mocirle... Mi se pare nesimtire sa apari pe un post public de televiziune, (unde s-ar presupune ca norma limbii ar trebui respectata intocmai, din cauza influentei enorme pe care o exercita asupra maselor sociale) rostind de 2 ori aceeasi porcarie (atat am numarat eu in 5 minute, imaginati-va ce dezastru in cele 2 cat dureaza "minunatia televizata") : "ramane DECAT X", "ramane DECAT perechea 2"... Toate astea cu o nonsalanta absolut provocatoare de sila... De ce m-ar mai mira Floricica Ciresel, sau Leana Amarii cand le aud pe strada ? Nu stiu, poate am eu prea mult bun simt, sau un al n-spelea simt extrem de dezvoltat si dornic de aplicat cate-o palma tuturor acestor specimene...
Inchei aici, nu inainte de a mentiona ca maine urmeaza un post si mai nervos...
Comentarii