27 Octombrie 2008

-

M-am gandit de cateva ori sa mai scriu despre ceva care ma tot framanta de ceva luni, si parca tot imi era frica... Sa nu jignesc, sa nu ranesc... Am luat hotararea...


O sa spun ca mi-am pierdut orice urma de respect fata de niste oameni care au mintit cu nerusinare doar pentru a ma face sa ma simt prost... Am pierdut orice urma de afectiune, oricat de mica, fata de o persoana pe care, in unele momente, am considerat-o un umar de nadejde in a-mi varsa nervii sau dezamagirea... Cu totii cunoastem genul de om care se napusteste cu toata forta asupra a ceva ce ti-a apartinut in trecut, si chiar daca nu te afecteaza in mod direct, ceva, ceva tot spune despre caracterul fatarnic al respectivei persoane... Nici nu ma mai intereseaza daca va citi asta, sau daca va avea curajul sa "se simta"... Consider asta un capitol incheiat definitiv, si fara drept de apel...


Desi luni, a fost o zi frumoasa... Printre ultimele raze de octombrie inca mai zboara, destul de agitate, frunzele multicolore... Pe strazi lume mai agitata, nu stiu daca se trage de la criza economica mondiala, sau de la teama ca iarna vine si plimbarile nu vor mai fi atat de placute...


Tot azi, am fost din nou, pentru o ora si jumatate colega cu Pesi... Si culmea, nu ne-am iesit din mana, ba chiar ne bucuram de timp si mai si decat obisnuiam inainte... Imi e iar dor...


Dimineata, in drum spre oras, mi-as fi dorit sa pot plange... Nu mai stiu exact ce ma apucase...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...