Grrrrrr...


Asta e a doua oara cand scriu aici noaptea... Nu-mi place, desi majoritatea ideilor imi vin in cap noaptea...


Tocmai cand ma gandeam ca maine am zi libera, ca ma duc si eu ca tot omul sa ma destind, la Dobarlau... Ca trebuie sa am mintea fresh pentru o meditatie profunda in mijlocul santierului, pardon, naturii...


Conversatii pitzipongice incheiate cu brio, o escapada la Bucuresti planuita de Pitz Ralu, barfe si ras... Ingurgitez o clatita cu gem de prune, cum imi place mie... Toaleta de seara completa, nu va mai zic ce lapte demachiant, creme si alte alea... Astept eu ce astept, pentru ca vecinii mei de deasupra, de fapt si de drept as putea sa-i numesc chiar iubitii mei vecini, sa-si termine partida de sex... De unde stiu? Patul, dom'le, patul e vechi si scartaie... Libidinos si chiar mai mult de-atat...


Si cum ziceam, maine zi libera, somn delicios... De unde... Ma pune, nu stiu cine sau ce, sa nu las telefonul pe silent, ca doar deh, daca apeleaza cineva la bonomia mea in toiul noptii, sa nu las balta omul, fara sa-i fi intins o mana de ajutor... Mama ei de bunavointa...


Da... A sunat, tocmai in momentele acelea de prim-rang ale somnului... In care meditezi la tot ce s-a intamplat de-a lungul zilei, si te gandesti la ce urmeaza, atipind...


Nici daca esti George Clooney n-ar trebui sa indraznesti sa faci asa ceva...


Noapte buna si voua...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie