7 Octombrie 2008

-

E una din zilele in care am impresia ca totul cade peste mine... Ca sunt prea mica pentru a ma putea apara sau razvrati... Ca nu mai am nimic care sa-mi faca cu adevarat placere... Ca nu mai pot gasi nimic interesant in lume... Si parca nici in zilele acelea, de acum ceva vreme, pe care le consideram cele mai gri din viata, n-am fost asa...

Cred ca imposibilitatea de intoarcere inapoi m-a lovit tocmai acum... Si CHIAR nu ma mai pot intoarce...

Nu e deprimare... E starea din care ti-ai dori sa iesi, dar continui sa plangi, neajutorat... Cand vezi ca in jurul tau nu se mai poate crea o atmosfera, de niciun fel, pentru simplul fapt ca nu iti pasa, si nu le pasa nici celorlalti...

Cel mai mult ma enerveaza la mine faptul ca de cele mai multe ori, imi vars nervii pe oameni care nu m-au suparat cu nimic... Ei imi sunt intotdeauna mai la indemana decat cei care ma aduc la exasperare... Dar tot ei imi sunt si cel mai mare ajutor, si tot ei ma invata sa cer iertare... Acum n-am vrut sa vorbesc, pur si simplu, cu un astfel de om... M-a intrebat, n-am raspuns... Concluzia sa ar fi- nesimtire... Dar sunt unele lucruri care i-ar rani si i-ar dezamagi pe cei care intreaba, asa ca am preferat sa "spun" totul aici... Unde macar stiu ca nu ranesc, nu dezamagesc, si doar imi descarc nemultumirile, fara a aduce vreun prejudiciu cuiva drag...

Imi place sa cred ca fac totul dupa bunul meu plac, si ca ies din orice "drama" existentiala...

Ma gandeam de dimineata ca ideal ar fi sa ma mut de aici... Din tara... Sa ma duc in alta parte, de preferinta o tara din lumea a 3a, unde totul e in acelasi timp si primitiv, dar si placut... Unde, daca ceva urat se intampla, sau exista dezorganizare in diverse domenii, macar ai consolarea ca nu ai ce astepta, altceva, de la societatea de acolo... Unde nu poti avea pretentia ca ceilalti sa fie civilizati, doar pentru ca si tu esti...

Dar astea sunt doar ganduri aiurea, pe care, daca le voi citi peste catva timp, ma voi distra probabil, copios...

Ideal ar fi sa stau... Aici, unde ar trebui sa fiu pentru totdeauna, pentru ca Constitutia Romaniei prevede, printre altele, si fidelitatea fata de tara... Bla, bla, bla...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...

Povestea fânului

-
Imagine
     De când se încălzeşte vremea, încet, încet, pajiştile pustiite de frigul iernii se umplu de iarbă şi flori multe. Atât de multe încât la sfârşit de iunie totul devine atât de colorat, presărat cu margarete, garofiţe şi alte sute de plante (se apreciază că în România, graţie metodei tradiţionale de cosire a pajiştilor, avem în jur de 200 de specii de plante/metru pătrat, în vreme ce în restul Europei numărul lor e de doar 2 (!!!)/metru pătrat).   Când toate aceste ierburi înalte şi flori se coc, lumea începe cositul.     Berzele sunt cele care aşteaptă cu nerăbdare cositul şi întorsul fânului, fiindcă atunci au şansa de a prinde hrană cu uşurinţă :). ...şi pot sta şi la taclale, din varful căpiţelor de fân :).   Buglele de fân sunt lăsate încă o perioadă pe pajişte, ca să se usuce bine de tot, iar mai apoi sunt transportate acasă... ... prin metoda tradiţională- cal şi car...  ...sau prin metode moderne- răsturnarea căpiţelor şi b
Citeşte mai departe...