S-a dat startul Velăntaino-circotecii

Startul s-a dat demult, dar am rămas eu în urmă cu subiectul.

Nici nu-şi intrase luna februarie pe deplin în drepturi, că toate ziarele, toate televiziunile, şi toţi bezmeticii îndrăgostiţii lumii au început să vină cu propuneri. Cei mai din popor se consolează cu o sărbătoare câmpenească dedicată lui Velăntain, ori cu o căsătorie de-o zi (aţi fi surprinşi ce pumni în cap v-aţi da dacă ar ţine pentru totdeauna!). Băjeţii şi pipiţele de Dorobanţi o ard prin cluburi, cu acadele în formă de inimioară în gură:D. Cei din high-class îşi surprind femelele cu excursii pe-ale căror destinaţii nici nu le pot localiza pe-un glob pământesc.
În ceea ce priveşte ofertele de petrecere a lui Velăntais Dei în urbea noastră, săptămâna trecută am văzut un mirific reportaj de la piscina lu' Puchianu Paradisul Acvatic, unde doi idioţi în chiloţi (un el şi-o ea!), înarmaţi cu pahare de şampanie, ne făceau o demonstratie, pe viu, cum am putea să ne delectăm în fabuloasa zi în care tot Universul iubeşte. Plus că şi-acolo se pot încheia one-day marriages. Ceea ce mi se pare foaaarte tare e că, atunci când a fost întrebat de către reporter dacă ar vrea ca mariajul de o zi să se transforme într-unul permanent, şmecherul a dat-o-n cu bâta-n baltă. Cu pretena lângă el. Pretenă care mai avea puţin şi se sufoca de plăcerea one-day marriage-ului. Vorba cuiva: Frumos, dacă te vede mă-ta, face infarct!

Zilele astea mi-e dat să citesc despre un aşa-zis târg al lui Velăntain, la poalele Tâmpei. Mă scuzaţi, cică nu e târg, ci Carnavalul lui Valentin. Aş vrea ca cineva să pună o bombă acolo, dar mă gândesc că e păcat de Olimpia.

Eu, de Velăntains, ca şi anul trecut, şi anul celălalt, şi tot aşa, fug din oraş. Şi mă duc singură, într-un loc frumos, unde mă bucur de aer, soare, şi linişte.
Voi ce faceţi de Velăntains?:))

PS. Acum serios, ziceţi şi voi dacă n-ar fi mai frumos să le lăsăm americanilor Valentine's Day. Acolo are farmec, pentru că oamenii au şi bunul-simţ în ceea ce priveşte sărbătorirea lui, această zi neînsemnând că trebuie să ţipi în gura mare pe străzi şi la televizor că îţi adori jumătatea, ci e suficient să îi dăruieşti un home cooked meal, sau o valentină (felicitarea tradiţională).
N-ar fi mai bine să ne sărbătorim noi Dragobetele nostru? Sau chiar mai bine, să ne aratăm dragostea în fiecare zi, şi să renunţăm de la o mai arunca ostentativ în ochi celui/celei iubit/e doar cu prilejul unei singure zile?


Comentarii

Anonim a spus…
Yo dă valăntains dei mă duc şi iau din piaţa de la ţâgani mei (sa moara mama că’s simpatici) un buchet mare de trandafiri personalizati ca sa moară toate fumeile, pardon... pâţâpoancele cand o vedea’o pe fumeia me. Da mai întai îi şi dau cu parfum deăla la şprei ca sa pută mişto mancaţaş. Dupaia o plimb pă rep, numa umpic.. 5 ture.. să se simte bene şi ea, o duc la o şaormerie, comandam ceva ce găsâm pe acolo, sper sa aibe si vre-o ceorbă, că de nu îi sparg mancaţaş! Şi după ce o indop pe fumeie o car la mine acasă să o pun sami facă niste puradei... da da semene cu mine mancaţaş...

Just joking... I'm staying home to study... the penal exam is comming... damn it!
MunteanUK a spus…
foarte trista trivializarea ideii de casatorie, chipurile in numele 'iubirii' :-(

care iubire, de fapt?

incetul cu incetul, cu sau fara legatura cu 'importarea' acestei 'Valentine's Day', ajungem si in Romania la acelasi nivel de 1 din 2 casatorii sfarsite prin divort. parca eram inca ceva mai bine, la 1 din 3.

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie